"Nu societatea în care trăim ne mântuieşte, ci felul în care trăim în ea... Adam piere în Rai, iar Lot se mântuieşte în Sodoma." - Sf. Ioan Gură de Aur

Poveste de viata

>> vineri, 27 februarie 2009


O poveste de viaţa, dupa cum îi este dat şi titlul, scrisă de un copil cu adevărat deosebit cu care am marea plăcere să vorbesc. O fiinţa prin care puterea, dragostea şi biruinţa Lui Dumnezeu se reflectă în inima sa.

Poveste de viaţă

"Cândva au fost doi tineri care se iubeau şi au hotărât să se căsătorească. Erau fericiţi, se aveau unul pe celălalt dar totuşi ceva le lipsea.
Viaţa şi casa lor era goală şi pustie fără un copil.
Atunci, au hotărât să aibă unul, dar acest lucru nu s-a întâmplat imediat, ci după ani de aşteptări. Erau nerăbdători să vină momentul în care se va naşte copilul mult dorit de amândoi.
Aşteptau cu emoţie, bucurie ziua în care acel copilaş le va umple golul din viaţa lor. Şi-au făcut planurile de viitor ca orice familie, planuri în care rolul principal îl avea copilaşul mult dorit şi aşteptat. Iată că a venit momentul mult aşteptat, dar fericirea lor a fost umbrită de faptul că fetiţa lor s-a născut cu o problemă de sănătate, cu urmări tragice în viaţa părinţilor şi a copilului. S-au bucurat foarte mult de naşterea îngerului lor, dar s-au întristat pentru problema cu care avea să se confrunte fetiţa lor pe viitor.
În urma problemei cu care s-a născut, fetiţa urma să nu poată merge.
Şi-au pus tot felul de întrebări, cum o să fie viitorul, cum vor putea depăşi momentele ce urmau, ce se va alege de viaţa lor şi a fetiţei lor.
Au fost multe lacrimi şi suspine în acea familie, tristeţea copleşindu-i pe părinţi şi cei apropiaţi lor.
Era o mândreţe de fetiţă frumoasă, precum o păpuşică. Deşi tristeţea părinţilor era mare, când o priveau, ea le dădea putere să meargă mai departe.
A avut de atunci tăria să lupte, să trăiască în ciuda faptului că medicii nu ofereau speranţe prea mari pe viitor.
Părinţii fetiţei s-au confruntat cu părerile medicilor, dar au reuşit împreună să fie uniţi şi să lupte pentru viaţa copilului lor, atât de dorit, deşi la momentul acela ei nu cunoşteau prea multe despre problemele de sănătate ale fetiţei şi nu ştiau cum s-o ajute. Din spusele medicilor, consecinţele problemei de sănătate erau mai multe şi grele dar ei au continuat să lupte.
Tânăra mamă şi-a luat viaţa în piept şi împreună cu îngeraşul ai au luat drumul spitalelor, pentru a căuta leac pentru păpuşica ei.
A încercat s-o ajute cum poate mai bine, pentru ca spusele medicilor să nu se adeverească. Fetiţa a trecut prin multe operaţii dar nu s-a lăsat.
Pe parcursul anilor s-a adeverit acest lucru, că din multe lucruri prezise de medici, multe nu s-au adeverit.
Fetiţa a avut o imensă putere de viaţă, şi cu zâmbetul ei îşi încuraja părinţii şi ochii, privirea ei, rugau pe părinţi s-o ajute să trăiască.
Era parcă un înger trimis de Divinitate. Acea o dorinţă arzătoare de viaţă şi încerca să-şi bucure părinţii, cu micile gesturi, zâmbete.
Părinţii ei o iubeau enorm.
Anii au trecut şi când ea a crescut, a ştiut şi a învăţat de una singură că trebuie să trăiască cu această problemă şi şi-a acceptat-o ca un om matur.
A ştiut să se bucure de orice clipă alături de părinţii ei.
Le-a făcut multe bucurii, apoi le-a adus multe satisfacţii, mulţumindu-se că trăieşte, şi şi-a acceptat propria soartă, fără a cere mai mult decât se poate.
Părinţii ei au educat-o în aşa fel încât să nu se simtă complexată de problema cu care se confruntă, aceea de a nu poate merge, poate, niciodată.
Azi, ea este un copil cuminte, ca toţi ceilalţi, doar că se deplasează într-un fotoliu rulant. Este frumoasă, deşteaptă, are un caracter puternic, plăcută pentru cei din jur, iubită şi respectată. Felul ei de a fi atrage pe oricine, prezenţa ei te linişteşte, e parcă o zână care stă pe tronul ei şi cu bagheta ei fermecată, alungă gândurile negre, prezenţa şi zâmbetul ei mişcă pe orice om, ea transmite o energie pozitivă, o energie venită de sus, de la Divinitate.
Uneori oamenii spun că ea a oferit tuturor o lecţie de viaţă.
Ea a fost, este şi va fi prinţesa lui mama şi a lui tata, fiind cea mai importantă persoană din viaţa lor.
Cred că într-adevăr, Dumnezeu vrea să demonstreze prin astfel de oameni, puterea Sa, arătându-le că poţi să te bucuri de viaţă, aşa cum eşti.
Această fetiţă ştie şi acum să se bucure de viaţă, acceptându-şi destinul şi astfel devenind
O ÎNVINGĂTOARE.
A fost o poveste care a avut un început trist, dar un final fericit."

scrisa de Gabriela Subaşu

WESTLIFE - YOU RAISE ME UP

0 comentarii:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
"Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ţi-s.
Adevăratele înfrângeri,
sunt renunţările la vis."

Radu Gyr - Îndemn la luptă

  © Blogger templates Sunset by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP