"Nu societatea în care trăim ne mântuieşte, ci felul în care trăim în ea... Adam piere în Rai, iar Lot se mântuieşte în Sodoma." - Sf. Ioan Gură de Aur

Să iubeşti pur şi simplu

>> joi, 3 septembrie 2009

Ne e greu să iubim pentru că de fiecare dată aşteptăm ca şi ceilalţi să ne iubească pe noi. Şi sincer, ne irosim timpul, ne agităm şi suferim aşteptând recunoştinţă şi iubire din partea altora. Deci ne vine greu să iubim fără condiţii. Condiţia noastră pentru a iubi e ca şi celălalt să ne iubească. Atunci noi când mai iubim, dacă mereu aşteptăm iubire din alte părţi?

Deja te privezi de libertatea iubirii când te întrebi dacă şi ceilalţi te iubesc. Ca să fii fericit este de ajuns să iubeşti. Găseşti o pace şi o împăcare cu sine când iubeşti pur si simplu.
Oare nu suntem în stare să iubim, dacă dragostea noastră nu e recompensată cu aceleaşi sentimente? Mai suntem capabili să iubim, dacă ceilalţi nu se arată recunoscători pentru ajutorul nostru, dacă nu ne laudă nimeni pentru sacrificiile pe care le facem, daca nu primim plata pe loc?

Uneori simţim că iubim umanitatea, pe toţi şi pe toate. Şi nu mai putem de fericire când gândim asta. Dar cu cât simţim că iubim umanitatea mai mult, cu atât ne dăm seama că am uitat să iubim omul.
Ne surânde ideea iubirii contemplative. O îmbraţişăm mai mult decât ideea iubirii active. Acceptăm mult mai uşor iubirea aceea însetată de fapte mari, pe care să le vadă toată lumea. Ba chiar te gândeşti că eşti în stare să îţi dai viaţa, să te jertfeşti dacă ai primi aplauze şi dacă ai fi slăvit.
Însă iubirea activă şi vie înseamnă străduinţă şi stăpânire de sine. Străduinţa de a iubi pe cel de lângă tine în fapte mici, mărunte, de zi cu zi. Iar apoi când ţi se pare că străduinţele nu au nici un rost şi că ceilalţi nici nu văd că tu îi iubeşti şi se comportă la fel de nepăsători, atunci descoperi că tu nu te-ai jertfit ca ei să te iubească, ci ca să găseşti fericirea în a iubi pur şi simplu. Când ţi se pare că te-ai îndepărtat de ţelul dorit, tocmai atunci l-ai atins. Fiindcă nu mai aştepţi recunoştinţă din partea celorlalţi, ci vezi în tine că reuşeşti să iubeşti fără răsplată. Împlinirea ţelului e în interiorul nostru, iar când se împlineşte în interior, negreşit se împlineşte şi în exterior. Când vezi că ceea ce ţi-ai propus se împlineşte in inima ta, simţi lămurit puterea lui Dumnezeu care n-a încetat să te iubească şi să te călăuzească pas cu pas fără să ştii.

7 comentarii:

Miriam 3 septembrie 2009 la 12:55  

Postarea ta mi-a amintit de o poezie de a mea...Ti-o daruiesc cu mult drag:

Îndrăzniţi să iubiţi

Deschizându-vă larg poarta inimii!

Îndrăzniţi să iubiţi
Ieşind degrabă întru-ntâmpinare...

Îndrăzniţi să iubiţi
Îmbrăţişând ca un înger păzitor...

Îndrăzniţi să iubiţi
Sărutând lacrimile sfinte de copil...

Îndrăzniţi să iubiţi
Adăpând cu izvorul curat al privirii...

Îndrăzniţi să iubiţi
Îngenuchind alăturea în iarbă...

Îndrăzniţi să iubiţi
Punând haina nouă pe umeri tremurânzi...

Îndrăzniţi să iubiţi
Hrănind cu pâine caldă, cea mai albă...

Îndrăzniţi să iubiţi
Mergând la pas cu cel ce şchiopătează...

Îndrăzniţi să iubiţi
Luând în braţe pe cel ce se târăşte...

Îndrăzniţi să iubiţi
Însuşindu-vă durerea aproapelui....

Îndrăzniţi să iubiţi
Răspunzând cu-un zâmbet unui surâs timid...

Îndrăzniţi să iubiţi
Luându-i în visul vostru pe prieteni....

Îndrăzniţi să iubiţi
Lăsându-le liber zborul spre visul lor...


Îndrăzniţi să iubiţi
Tăcând sau strigând, plângând sau cântând...

Îndrăzniţi să iubiţi
Dedicând versuri sfinte pline de dor...

Îndrăzniţi să iubiţi
Iubind pur şi simplu!
Sunt atâţia care caută iubire...

Madalina 4 septembrie 2009 la 01:54  

Minunata poezia! Multumesc pentru darul facut!

monica 4 septembrie 2009 la 12:05  

DUMNEZEU SA TE BINECUVANTEZE SI SA TE OCROTEASCA !
MA BUCUR CA TI-AU FOLOSIT ACESTE MATERIALE.
DIN NEFERICIRE EU AM RAMAS LA FEL DE PACATOASA.SI NU PREA CRED CA MA VOI CURATA PREA CURAND .
NU STIU CE AM....

Unknown 4 septembrie 2009 la 12:10  

IN MY SECRET LIFE -L.COHEN

I saw you this morning.
You were moving so fast.
Cant seem to loosen my grip
On the past.
And I miss you so much.
Theres no one in sight.
And were still making love
In my secret life.

I smile when Im angry.
I cheat and I lie.
I do what I have to do
To get by.
But I know what is wrong,
And I know what is right.
And Id die for the truth
In my secret life.

Hold on, hold on, my brother.
My sister, hold on tight.
I finally got my orders.
Ill be marching through the morning,
Marching through the night,
Moving cross the borders
Of my secret life.

Looked through the paper.
Makes you want to cry.
Nobody cares if the people
Live or die.
And the dealer wants you thinking
That its either black or white.
Thank g-d its not that simple
In my secret life.

I bite my lip.
I buy what Im told:
From the latest hit,
To the wisdom of old.
But Im always alone.
And my heart is like ice.
And its crowded and cold
In my secret lif

Hyelsimyc 5 septembrie 2009 la 11:37  

Noi uneori numai stim nimic despre noi, si asta datorita faptului ca uitam ce e cu adevarat important, iubirea.Iubirea pura, fara rasplata, a iubi doar pentru simplul fapt minunat al sentimentului pe care il poti avea pentru celalalt, offf....uneori iubim si ne dorim ca si persoana pe care o iubim sa ne iubeasca, insa trebuie sa invatam ca iubirea este mult mai mult decat atat.Iubirea este totul pentru sufletul nostru si ajunge doar k noi sa iubim pentru a ne hrani sufletul pentru ca doar acest sentiment fara chiar si fara rasplata este un adevarat festin pentru sufletul nostru.:*:*:* TE IUBESC MADA!

Madalina 6 septembrie 2009 la 01:38  

Si eu te iubesc mult, verisoara mea draga!!!

Georgiana 9 septembrie 2009 la 02:42  

F frumos articolul
Doamne ajuta!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
"Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ţi-s.
Adevăratele înfrângeri,
sunt renunţările la vis."

Radu Gyr - Îndemn la luptă

  © Blogger templates Sunset by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP