Codul lui Hammurabi - Unde ne aflăm?
>> luni, 29 iulie 2013
Codul lui Hammurabi a fost scris pe
vremea acestui împărat babilonian care a trăit pe la 1750 înainte de
Hristos, adică în urmă cu mai bine de 3.750 de ani. De Codul lui ne
despart cel puţin 3.750 de ani. E un document secular şi de aceea nu
poate fi atacat astăzi ca fiind ficţiunea unei zeităţi. Nu e vorba aici
de cele zece porunci ale Vechiului Testament. Ni se spune că nu putem
argumenta pentru valorile tradiţionale din perspectiva biblică, creştină
ori religioasă. Argumente de genul acesta sunt excluse din dezbaterile
care au loc privind căsătoria, viaţa, ori moravurile sexuale moderne.
Codul lui Hammurabi însă e un punct de reper secular foarte util pentru a
evalua nivelul de degradare al valorilor contemporane în comparaţie cu
valorile codificate de babilonieni acum 3.750 de ani.
Vă mai
amintiţi de Codul lui Hammurabi, cea mai timpurie codificare de legi
ori pravila cunoscută până în zilele noastre şi despre care mai toţi am
învăţ în cursurile de istorie antică? Textul, aproape intact, scris în
litere cuneiforme, a fost descoperit în 1901 şi a fost tradus doi ani
mai târziu de Cornell University din Statele Unite. Are 282 de paragrafe
ori articole, din care unele fie că nu s-au mai păstrat de loc fie că
s-au păstrat, însă doar parţial. Nu ştim dacă a fost tradus şi în
româneşte, dar traducerea Cornell 1903, în engleză, o aflaţi aici.
Probabil unii întreabă: ce are pravila
cea mai veche de legi a omenirii de a face cu familia, valorile, lumea
contemporană? Are. Foarte mult. E un barometru care reflectă valorile de
început a societăţii omeneşti şi unde se află ele după 4000 de ani.
Spre bine ori spre rău. E relevantă şi facilitează înţelegerea
involuţiei valorilor din zilele noastre. E cel mai timpuriu document
scris din istoria omenirii în care aflăm cuvintele "soţ", "soţie",
"căsătorie", "familie", "divorţ", "adulter", "copii", "bărbat" şi
"femeie". E de la sine de înţeles, deci, şi util în acelaşi timp, în
aceste vremuri de dezorientare şi haos valoric, să privim în urmă la
modul cum gândeau fiinţele umane acum 4000 de ani privind valorile.
Observaţii generale
Codul
lui Hammurabi nu este rezultatul unor dezbateri parlamentare de genul
celor cu care suntem obisnuți noi. El constituie codificarea în scris a
principiilor de convieţuire socială practicate de civilizația
babiloniană acum 4000 de ani. Descrie atât normele de convieţuire
acceptabile cât şi pe cele neacceptabile. Denotă vechimea acestor valori
pe care noi le numim tradiţionale dar pe care ideologia
deconstrucționistă contemporană le numeşte ”demodate”. Descrie valori
unanim acceptate acum 4000 de ani. Denotă valori şi norme de convieţuire
socială care foarte probabil au fost practicate vreme de sute, ori
chiar mii de ani, înainte de a fi codificate. Pe lângă asta documentul
dă de înţeles că la un anumit punct în evoluţia societății societatea a
determinat că anumite practici sociale erau utile și altele nu. În
consecinţă, atât practicile utile cât şi cele dăunătoare au fost
codificate cu scopul de a proteja şi promova pe primele şi de a le
interzice ori pedepsi pe cele din urmă. Analiza pe care o facem astăzi
denotă că ceea ce acum 4000 de ani oamenii vedeau ca fiind normal,
astăzi văd ca fiind anormal. Natural nu ne referim la sclavie ori
instituţii de genul acesta, ci la instituţia multimilenară a familiei şi
căsătoriei.
Cuvântul "căsătorie" apare în Cod de 13
ori, cuvântul "soţ" de 44 de ori, "soţie" de 67 de ori, "adulter" de 3
ori, "familie" o dată, şi "divorţ" de 3 ori. Cuvântul "sex" nu apare de
loc. Asta indica că pentru societatea babiloniană de acum 4000 de ani
căsătoria era importantă, relaţiile între soţ şi soţie bine definite
pentru a proteja unitatea familiei, iar lipsa cuvântului "sex" denotă
că, spre deosebire de astăzi, societatea primitivă nu era obsedată de
sexualitate aşa cum ea este astăzi. Divorţul e menţionat ca fiind
îngăduit în cazul în care femeia era stearpă, iar adulterul era pedepsit
cu moartea. Un bărbat care îşi părăsea familia nu se mai putea întoarce
la ea iar soţia lui avea dreptul să se alipească casei unui alt bărbat.
Pedepsele aspre pentru adulter şi abandonul familiei indica că
babilonienii luau în serios protejarea familiei şi a căsătoriei.
Căsătoria
Aflăm detalii interesante despre
căsătorie în Codul lui Hammurabi. Codul nu o defineşte direct ci doar
indirect. Paragraful 128 afirmă, în traducerea engleză: "If a man has taken a wife and has not executed a marriage contract, that woman is not his wife".
(Româneşte: "dacă un bărbat şi-a luat o nevastă dar nu a făcut un
contract de căsătorie cu ea, acea femeie nu este soţia lui".) Căsătoria
deci era constituită dintr-un bărbat şi o femeie, bărbatul fiind numit
"soţ" iar femeia "soţie". Dar pentru a fi oficial constituită şi
recunoscută în societate, uniunea dintre soţ şi soţie trebuia
evidenţiată sub forma unui contract de căsătorie. Asta denotă că în
absenţa unui contract de căsătorie relaţia dintre bărbat şi femeie era o
relaţie de concubinaj. Ceea ce însemna că încă acum 4000 de
ani societatea făcea distincţie între concubinaj şi căsătorie. Oare de
ce? Fără îndoială deoarece căsătoria, nu concubinajul, impunea
stabilitate relaţiilor între soţi, care la rândul ei impunea stabilitate
socială pentru toţi membrii societăţii. Căsătoria demarca perimetrii
relaţiilor sexuale şi de familie, relaţiile între bărbat şi femeie şi
între părinţi şi copii. Toţi îşi cunoşteau rolurile şi limitele. Iar din
asta toţi aveau numai de câştigat: bărbaţi şi femei, părinţi şi copii,
şi societatea în general.
Ce înseamnă "contract de căsătorie"?
Exact ceea ce în zilele noastre continuă să diferenţieze căsătoria de
concubinaj. Concubinajul nu e bazat pe legământ ci e o convieţuire de
convenienţă fără obligaţii reciproce. Căsătoria, însă, e bazată pe
legământ. Legământul de căsătorie între bărbat şi femeie implica
promisiuni reciproce de fidelitate şi monogamie, de a trăi împreună la
bine şi la rău, în sănătate ori boală, şi de a exclude din relaţiile
dintre soţ şi soţie persoanele terţe. Promisiunile acestea erau făcute
în prezenţa martorilor. E interesant şi de notat că şi Biblia, în
Vechiul Testament, defineşte căsătoria ca fiind un legământ între un
bărbat şi o femeie făcut în fata martorilor. (Maleahi 2:14 "Şi de
ziceţi: "De ce?" Din pricină că Domnul a fast martor între tine şi
femeia tinereţilor tale, faţă de care tu ai fost viclean, deşi ea era
tovarăşa ta şi femeia legământului tău".)
Punem
în contrast această definiţie tradiţională a căsătoriei, veche de cel
puţin 4000 de ani, cu defințiile care se reliefează astăzi. Noua
ideologie a familiei nu mai fundamentează căsătoria pe uniunea între
bărbat şi femeie, pe persoane de sex opus, nici pe legământul între soţ
şi soţie, fidelitate, monogamie şi excluderea persoanelor terţe din
relaţiile între soţ şi soţie. Se vorbeşte tot mai mult despre un nou gen
de căsătorie, căsătoriile deschise ("open marriages") în care soţul
permite femeii să întreţină relaţii sexuale cu alte persoane, fie de sex
opus fie de acelaşi sex, iar soţia permite acelaşi lucrul soţului ei
legal. Poliamoria ori căsătoria de grup face parte şi ea din acest trend
şi cere tot mai strident să fie recunoscută legal.
Continuarea articolului aici : http://www.ortodoxiatinerilor.ro/politica-romaniei/19630-codul-lui-hammurabi-unde-ne-aflam
Read more...
