Spre acelaşi orizont

Vreau să-ţi vorbesc ca şi cum te-aş cunoaşte de-o veşnicie, să-ţi vorbesc ca celui mai bun prieten.
Fie că eşti tata sau mama, fie că eşti colegul sau colega, fie că eşti un om pe care nu l-am văzut niciodată...vreau să-ţi mărturisesc ca şi cum ai fi fost lângă mine de când m-am născut. Să stăm, să ne privim în ochi, să ne vedem sclipirea inimii şi să vorbim. Să ne spunem greutăţile, să împărtăşim Bucuria, să povestim clipe trecute şi să fim noi, cu adevărat noi, măcar o dată în viaţă. Să uităm de neîncredere, minciuni, ipocrizie, suspiciuni, răutate, sarcasm sau invidie. Să ne apropie ceva mai demn decât o bârfă, decât un secret ascuns, decât un banc sau o distracţie deşartă. Să fim uniţi prin ceva mai puternic, regăsindu-ne inimile bătând spre acelaşi orizont.