"Nu societatea în care trăim ne mântuieşte, ci felul în care trăim în ea... Adam piere în Rai, iar Lot se mântuieşte în Sodoma." - Sf. Ioan Gură de Aur

Înca un an cu Veşnicia şi Dorul în suflet

>> joi, 31 decembrie 2009






A mai trecut un an, s-a dus…
Si-n veci n-o sa mai vie
Si cati crestini ne-au parasit
S cate suflete-au pornit
Cu el in vesnicie
Asa trec anii dupa ani
Si duc cu ei la vale
Si pe bogati, si pe sarmani
Pe mame dragi, lasand orfani
Si tot ce afla-n cale
In anu-acesta poate treci
Si tu, iubite frate
Vezi zilele sa le petreci
Caci acolo pe unde mergi
Vei fi-ntrebat de toate
Si ce folos de-ai castiga
Aicea lumea toata
Si sufletul ti l-ai uitat
Caci pentru el n-ai adunat
Nimica niciodata
O, Dumnezeule Ceresc
Rugamu-Te fierbinte
Sa fii cu noi in orice zi
Si-n anul care va veni
Sa ne ajuti Parinte




Bucura-te de binefacerile zilei...suporta cu rabdare greutatile;

pentru ieri suntem morti, iar pentru maine nici nu ne-am
nascut.


Un an nou cat se poate de frumos tuturor. Va multumesc pentru toate sfaturile si bucuriile pe care le-am aflat...
Îi multumesc lui Dumnezeu ca m-a invatat cat de mare e dragostea Lui pentru noi...

Sper ca in viitorul an... fiecare zi din cele 365 sa ne invete sa iubim. Pentru ca ...



Iubirea este o comoara fara pret, cu care poti dobandi o lume intreaga, care-ţi ingaduie sa rascumperi nu numai pacatele tale, dar si pe ale altora.
- F.M. Dostoievski


Imi doresc ca noul an să ne înţelepţească să găsim veşnicia în fiecare clipă şi să ne aprindă inimile de dor către Parintele ceresc.

Read more...

Copilule cu ochi senini

>> vineri, 25 decembrie 2009

Să primim venirea Domnului în lume ca pe o renaştere a sufletului.
Fie ca praznicul acesta să vă aducă multă smerenie....

Cred că naşterea pruncului Iisus e una din cele mai mare dovezi de iubire ale însăşi IUBIRII...arătate omenirii.
Dacă toate le-a facut Tatăl prin Fiul, atunci şi mântuirea lumii trebuia să o săvârşească tot prin Fiul. Apoi, dacă în Fiul au fost aşezate toate, tot Fiul trebuia să vină şi să le strângă iarăşi mai tare, în Sine, în dragostea Sa, de vreme ce, în mare parte, slăbiseră legăturile lor cu El şi se dezbinaseră între ele, prin păcat. " Căci întru El au fost făcute toate...şi toate întru El sunt aşezate...Că întru El a binevoit Dumnezeu să sălăşluiască toată plinirea...Şi printr-Însul toate cu Sine să le împace."

Creat după chipul Său, omul însuşi a fost făcut ca să fie un fiu a lui Dumnezeu, după cum este El Fiu al Tatălui. Şi când chipul acesta se întinase, tot El a venit să-l refacă, luând fire omenească şi făcându-Se astfel un model mai apropiat al oamenilor.


Read more...

Lumina lina, Logos Sfant

>> miercuri, 23 decembrie 2009





[...]

Cine te cunoaşte, te iubeşte...Iubindu-te nădăjduieşte ca intr-o zi lumina lina...Vei poposi la noi deplina. Cine primeste sa te creada....Trei oameni vor veni sa-L vada.

[...]

Read more...

Filă din jurnalul celei ce trebuia sa fie mamă

>> duminică, 20 decembrie 2009


Merg. Cum de mai pot merge? Ah...acum nu mai contează asta. Deşi frigul imi intră în oase, îmi simt tâmplele ude şi fruntea plină... de sudoare... de teamă.

Vine o maşină. Farurile puternice bat în spatele meu. Nu îmi pasă. Nu mă dau înlături. Acum nimic nu mai contează când văd în faţa ochilor umbra unei foste mame. Dacă nu sunt o criminală, atunci de ce am mâinile însângerate şi pântecul pustiit de umbra unui înger?! Frigul îmi urcă fiecare vertebră a coloanei lăsând în urmă fiori ce mă cutremură din toate încheieturile. Apoi îmi cuprinde maxilarul cu o încleştare de gheaţă. Simt şiroaie pe obraji. Se aude claxonul. " Doamnă, aveti grijă!". A, da! Maşina. Aş fi vrut să nu mai aud nimic. Să dispar ca o pulbere de cenuşă aruncată pe sub roţile maşinilor. Instinctul mă apără şi îmi urc picioarele greoaie pe bordura trotuarului. Îmi continui drumul, dacă mai am unul..., sub privirile trecătorilor. Nu mai e mult până acasă. Nu ştiu sigur dacă mai vreau să ajung. Am atâtea întrebări care umblă ca fantasmele prin mintea mea. Dar mai ales imagini, secvenţe evanescente, dar care apar mereu în faţa ochilor mai clare ca niciodată tocami atunci când vreau să mă liniştesc. Dar cum să-mi mai găsesc eu liniştea... Când eu am omorât-o?


Mă opresc în mijlocul parcului...
E atâta veselie...Uite-i cum trec. Fiecare cu pecetea lui, cu sentimentul şi cu propria bătaie de inimă. Toţi aleargă ca umbrele colorate, ca luminiţele ce se pierd în cetina bradului...de Craciun. A... Craciunul, cadouri, zâmbete, căldură... Ca în fiecare an. Fiecare om merge în drumul său. Pe mine nu mă vede nimeni? Se pare că nu. Nu mai sunt o călătoare. Se sfârşeşte. Mai sunt doar câteva clipe. Ajung acasă şi se va sfârşi. Continui să merg. Pe asfalt se aude zgomotul tocurilor mele...Mă îngrozesc proprii mei paşi. Dar...se mai aude ceva. De unde vin glasurile acestea nepământeşti? Îmi întorc privirea, iar în întunecimea străzii lugrube...o bisericuţă, ca o văpaie în mijlocul pustietăţii. Paşii mei se îndreaptă spre scările luminate. Ce cor de îngeri înalţă slavă Creatorului? De unde galsurile acestea care îţi ridică duhul şi din cea mai nenorocită mocirlă?
Mi se pleacă genunchii pe scările reci...

Poate pentru prima oară în viaţa mea mă rog fără a spune vreun cuvânt. Faţa-mi palidă şi înlăcrimată este brăzdată de lumina fadă ce se strecoară prin geamurile bisericii. Nu îndraznesc să intru. Liniştea străzii îmi îngăduie să aud din lăcaşul sfânt, fiecare vibraţie a vocilor. Acum îmi dau seama...printre lacrimi văd mai bine. Mai presus de cadouri, de zăpadă, de brazi, de ornamente, de mâncăruri...Crăciunul e naşterea pruncului Iisus. Îmi pare rău, Doamne, că nu ştiu mai multe despe Tine. Of, Doamne, lacrimile care cad în faţa Ta îmi spală ochii şi mă face să văd ceea ce nu am văzut mai demult. Cum, cum am putut? Un Prunc vine pe lume pentru a o izbăvi de păcat, iar un alt prunc moare fără a afla de lumea aceasta...moare poate aruncat acolo printre gunoaie. Nu vreau să fiu o ucigaşă! Tu, Dumnezeule, Te-ai născut pe paie... Oare pruncul nenăscut n-ar fi avut căldura unei locuinţe?

Acum e rece. Ştiu că Tu poate mă vei ierta, dar oare...eu...?

Read more...

Aşa vorbeşte Domnul Slavei

>> duminică, 13 decembrie 2009

Un video mic făcut de mine pe melodia Paulei Seling... sper să vă placă!


Asa vorbeste Domnul Slavei

Asa vorbeste Domnul Slavei
In glasul Sfintei Liturghii
Desi m-am inaltat la Ceruri
Eu nu va las
Eu nu va las orfani copii

In fiecare liturghie
Eu ma cobor din nou la voi
Din nou e coasta Mea strapunsa
Si-Mi curge sange
Imi curge sangele suvoi

Ma rastignesc din nou pe cruce
Pe masa Sfantului Altar
Primiti-Mi sangele si trupul
Sa nu vin iarasi
Sa nu vin iarasi in zadar

Eu sunt aici din totdeauna
In Sfantu-Altar spre rasarit
Bisericile sfinte-s goale
Crestinii mei,
Crestinii mei au ratacit

Veniti copiii mei la Mine
Caci vreau cu voi sa locuiesc
Sa va impac din nou cu Tatal
Si de pacat, si de pacat sa va feresc


Read more...

Râsul e molipsitor

>> sâmbătă, 12 decembrie 2009

Meseria lui - să facă oamenii să râdă prin râsul său

Read more...

"Colind" - preluat de pe Oameni si demoni

>> joi, 3 decembrie 2009


Curând ai să vii iarăşi Doamne
să Te naşti în canal
pe o ţeavă fierbinte
ascultând cum pe deasupra
trece lumea grăbită să
ne uite

Şi-ai să plângi mult
şi anul ăsta cu noi
pentru tot Pământul
pentru tot ce e rău...
o să ne-ncălzim
arzând gunoi
şi spălându-ne inimile
în plânsul Tău...

O să fii şi Tu orfan şi sărac
pentru vre-o trei zile
cât va ţine cheful de-afară
pân-o s-adoarmă cei care
se-mbată şi zbiară
în Numele Tău,
Copile...

Apoi până la anul
te vei întoarce în Cer
şi noi vom rămâne iarăşi
singuri în ger
în loc de casă de mamă
de tată
doar cu-o icoană de-a Ta
afumată

care să ne aducă aminte
cu nesfârşite suspine
cum va fi Crăciunul
când vom veni
noi
la Tine...

Read more...

Revista OrthoGraffiti - o altfel de lume pentru tineri

>> joi, 26 noiembrie 2009


http://www.orthograffiti.ro - pentru tineri şi adolescenţi

OrthoGraffiti este singura revistă de lifestyle orthodox care se adresează tinerilor liceeni, dar nu numai acestora.

OrthoGraffiti îmbină teme duhovniceşti cu subiecte de interes general, prezentate însă într-un limbaj accesibil tuturor.

OrthoGraffiti. „Ortho” – înseamnă drept sau corect, iar „Graffiti” (în italiană pluralul cuvântului „graffito”, de la „graffiare” – a zgâria) derivă din grecescul γραφειν (graphein) care înseamnă „a scrie”.

Aşadar OrthoGraffiti înseamnă „scriere dreaptă”, „scriere corectă”. Graffiti-ul, ca metodă de exprimare prin „mâzgălire” pe ziduri, e socotit de unii, în unele situaţii, drept vandalism. Dar nu numai spray-ul cu vopsea şi markerele permanente deranjează lumea, ci şi cuvântul ortodox scris.


Lucrurile nu stau mai bine, deci, nici cu orthograffiti-urile, cu scrierile drepte, corecte, născute din dreaptă înţelegere a vieţii, din Orthodoxie. Ele fac valuri ori nasc polemici nesfârşite, pentru că vestesc cele nelumeşti şi pe Dumnezeu care ne-a spus, prin gura Apostolului Pavel, să nu ne potrivim chipului veacului acestuia, ci să ne schimbăm prin înnoirea minţii!


Tinereţea nu înseamnă neapărat muzică, alcool şi distracţii, iar mentalitatea Bravo, Cool Girl şi Popcorn nu reprezintă aspiraţiile de viaţă ale tuturor tinerilor. OrthoGraffiti s-a născut din credinţa că încă mai avem tineri care, chiar dacă sunt în derivă, tânjesc lăuntric după viaţa adevărată şi din dorinţa de a veni în întâmpinarea lor cu „altceva”, cu altfel de informaţii. Principala dimensiune a proiectului OrthoGraffiti este cea misionară, revista fiind, considerăm noi, un instrument util în procesul educaţional.


preluat de pe site

Read more...

Zece

>> miercuri, 25 noiembrie 2009

Read more...

Spre acelaşi orizont

>> luni, 23 noiembrie 2009


Vreau să-ţi vorbesc ca şi cum te-aş cunoaşte de-o veşnicie, să-ţi vorbesc ca celui mai bun prieten.
Fie că eşti tata sau mama, fie că eşti colegul sau colega, fie că eşti un om pe care nu l-am văzut niciodată...vreau să-ţi mărturisesc ca şi cum ai fi fost lângă mine de când m-am născut. Să stăm, să ne privim în ochi, să ne vedem sclipirea inimii şi să vorbim. Să ne spunem greutăţile, să împărtăşim Bucuria, să povestim clipe trecute şi să fim noi, cu adevărat noi, măcar o dată în viaţă. Să uităm de neîncredere, minciuni, ipocrizie, suspiciuni, răutate, sarcasm sau invidie. Să ne apropie ceva mai demn decât o bârfă, decât un secret ascuns, decât un banc sau o distracţie deşartă. Să fim uniţi prin ceva mai puternic, regăsindu-ne inimile bătând spre acelaşi orizont.

Read more...

Bărbatul şi femeia - de Victor Hugo

>> luni, 9 noiembrie 2009


Barbatul este cea mai elevata dintre creaturi,
Femeia este cel mai sublim ideal.

Dumnezeu a facut pentru barbat un tron,
Pentru femeie un altar.
Tronul exalta, altarul sfinteste.

Barbatul este creierul,
Femeia este inima.
Creierul naste lumina, inima naste iubire.
Lumina fecundeaza, iubirea reinvie.

Barbatul este puternic prin ratiune.
Femeia este invincibila prin lacrimi.
Ratiunea convinge, lacrimile induioseaza.

Barbatul este capabil de orice eroism,
Femeia, de orice sacrificiu.
Eroismul innobileaza, sacrificiul aduce sublimul.

Barbatul are suprematia,
Femeia are alegerea.
Suprematia inseamna forta, alegerea inseamna dreptate.

Barbatul este un geniu,
Femeia este un inger.
Geniul este incomensurabil, ingerul este inefabil.

Aspiratia barbatului este catre gloria suprema,
Aspiratia femei este catre virtutea desavarsita.
Gloria creaza tot ce e maret, virtutea creaza tot ce e divin.

Barbatul este un cod,
Femeia este evanghelia.
Codul ne corecteaza, evanghelia ne face perfecti.

Barbatul este un vultur care zboara,
Femeia – o privighetoare care canta.
A zbura inseamna a cuceri spatiul, a canta inseamna a cuceri sufletul.

Barbatul este un templu,
Femeia este sanctuarul.
In fata templului ne descoperim, in fata sanctuarului ingenunchem.

Pe scurt, barbatul se gaseste acolo unde se sfarseste pamantul.
Femeia, acolo unde incepe cerul.



Read more...

Cu dragoste, de la maica Siluana

>> joi, 29 octombrie 2009


În ceea ce îi scrie maica Siluana tânărului nedumerit, nu pot să simt decât inocenţă şi dragoste. Dar mai ales o căldură sufletească specifică maicii...


Cum trebuie să fie relaţia de prietenie dintre un băiat şi o fată care doresc să-şi păstreze curăţia trupească şi sufletească? Ce este, de fapt, acest gen de prietenie? Cum trebuie exprimată dragostea pentru celălalt în această situaţie?
Abc123


Dragă “Abc123″, adică Copil drag Domnului care te ascunzi sub aceste simboluri,
Felul în care ţi-ai ascuns identitatea mă face să primesc provocarea ta de a ne juca împreună de-a v-aţi-ascunselea! Aşadar, acum e rândul meu. Tu pui mâinile la ochi şi numeri până la de zece ori câţi ani ai şi eu mă ascund în anii tăi şi zic în gândul meu: Doamne, Îţi spun ceva care să rămână numai între noi. Am curaj pentru că aici e întuneric şi nu ne vede nimeni. Ei, uite, eu sunt cam tulburat.

În trupul meu şi în sufletul meu au ţâşnit nişte schimbări de mă simt scos din toate reperele pe care le aveam până acum. Pe deasupra, m-am şi îndrăgostit! Sau aşa cred, pentru că nu mă mai pot gândi la nimic altceva decât la X, Tu o ştii cât e de frumoasă şi deosebită, nu? Ei, eu sunt mort după ea. Ea e femeia viselor mele, mă înţelegi, nu? Slavă Ţie că şi ei îi place de mine. Nu spune că mă iubeşte la nebunie, dar vad eu că nu-i sunt indiferent şi a acceptat să fim prieteni.

Ştii, aşa se face pe la noi, se propune prietenie când îţi bate inima pentru cineva. Eu i-am propus şi ea a acceptat. Ei, acum ce să fac? Când ne întâlnim mie îmi vine să-i povestesc despre tot ce mă interesează pe mine, despre visele mele de viitor, despre cărţile pe care le citesc, despre filmele pe care le văd, despre năzbâtiile pe care le fac şi le ascund de părinţi, despre neliniştile şi necazurile mele, despre Tine şi despre toate. Dar, mai ales, îmi place s-o ascult pe ea. Ştii ce voce are, nu? Doamne, numai ce deschide gura şi parcă sunt în rai. Aşa cred eu că era în rai, că adică Adam murea de bucurie şi de plăcere când începea Eva să spună ceva.

De-aia cred că s-a şi lăsat păcălit să-Ţi calce Porunca. Eu îl înţeleg, într-un fel, că sunt păţit. Ştii, o dată, prietena mea mi-a propus să chiulim de la o oră şi eram gata, gata, să o ascult. Mă înţelegi, nu? Dar, slavă Ţie, că de fapt, ea mă punea la încercare, spune că voia să vadă dacă sunt băiat serios! Doamne, ce-i şi cu femeile astea? Adică dacă o ascultam mă mai şi părăsea! Nu putea să mă întrebe fără să mă ducă în ispită? Că ispită, a fost, nu? Ei, dar acum, ştii, mă tem de ispite mai mari, că doar sunt om în toată fierea de acum şi am văzut destule la viaţa mea. Nu Te uita că am numai 16 ani, că am trăit câţi alţii în 106! Da, da! Numai câte filme am văzut! Ştii, toate au trecut prin mine şi parcă am trăit o mie de vieţi! Ei, şi trăind eu acolo în virtual atâtea şi atâtea vieţi şi întâmplări, am băgat de seamă, Doamne, că nu-i glumă cu păcatul! Că e chiar moarte, deşi la început pare frumos, de’, ca-n filme! Dar tot în filme se moare, se ucide, se trădează,ce mai, se întâmplă chestii care aş dori să nu mi se întâmple şi mie. Uite, din cauza asta, am întrebat-o pe Maica Siluana ce să fac eu ca să nu cad în ispite şi să fiu curat până la nuntă. Că ştii, prietenii mei spun că-s prost, adică spun şi cuvinte mai urâte, da… eu mă jenez să Ţi le spun, că ştii Tu… Ei, ce să fac? Cum să-mi exprim dragostea dacă nu o sărut ca în filme? Şi ce să fac cu fiorii ăştia care mă străbat din cap până în picioare… Ştii Tu ce greu e cu ei? Parcă te pune cineva pe jar, nu alta! Ce să fac?

- Siluana!

- Da, Doamne!

- Ieşi din ascunzătoare şi treci la zid şi pune mâinile la ochi şi numără de 100 de ori până la câţi ani ai şi lasă-Mă să-i spun ceva acestui copil al Meu!

- Gata, Doamne! Unu, doi, trei… şaizeci şi trei…

- Dragul Meu copil,

Eu sunt Domnul şi Dumnezeul tău şi Eu M-am făcut Om pentru tine şi Eu sunt cu tine din secunda zămislirii tale şi voi fi cu tine până la sfârşitul veacurilor. Eu ţi-am dăruit Duhul Meu Cel Sfânt şi El te va învăţa în fiecare clipă a vieţii tale ce să faci şi cum să faci ca să fii fericit, acum, aici pe pământ, chiar dacă vei avea şi necazuri, şi în viaţa ce va să vină la sfârşitul acestei lumi. Vino la Mine, primeşte-Mă în fiecare Duminică în tine, după rânduiala pe care Eu am lăsat-o în Sfânta Mea Biserică, luptă împotriva păcatului şi a ispite cu puterea pe care Eu ţi-o dau, intră în Bucuria Mea pe care nimic şi nimeni nu o poate lua de la tine şi vei şti şi vei putea să faci cele plăcute Mie şi de folos Ţie! Gândeşte-te cât mai des la clipa întâlnirii noastre faţă către Faţă, pe care oamenii o numesc moarte, şi vei învăţa lupta cea bună cu puterea Mea!

Aştept cu dor să vii duminică la Întâlnire şi să Mă mănânci ca să ai viaţă în tine şi Eu să fiu în tine şi Tu în Mine! Nu uita să te spovedeşti şi să posteşti miercuri şi vineri şi să asculţi de părinţii pe care ţi i-am dăruit. Nu-i judeca. Ce nu vor putea face ei pentru tine, fac Eu!

Fii binecuvântat!

- Gata, Siluana! Eşti liberă. Poţi să te duci la Vecernie! Fii şi tu binecuvântată!

- Mulţumesc, Doamne! Slavă Ţie!

La revedere dragă “Abc123″!

Cu drag,

M. Siluana

Read more...

Când nimeni nu crede în tine

>> sâmbătă, 24 octombrie 2009


De multe ori renunţăm la visele noastre, renunţăm să mai luptăm pentru că cei din jurul nostru nu vor să creadă în reuşita noastră. Nu vor să creadă în noi. Doar atât avem nevoie...de puţină credinţă pentru a ne încuraja.

Idealurile noastre se spulberă atunci când ceilalţi nu ne lasă să luptăm pentru ele, descurajându-ne. Indiferenţa şi necredinţa în puterile pe care Dumnezeu ni le poate da, omoară visele noastre. Totul se năruie când nimeni nu îţi dă nici o şansă , când nimeni nu crede în tine...şi uşor, uşor îţi pierzi şi tu încrederea în forţele proprii.
De cele mai multe ori când ratăm fie o manifestare în public, fie că ratăm pur şi simplu...nu mai e loc de o a doua şansă. Nimeni nu mai crede în tine dacă ai ratat... Eşti respins. Atunci deznădejdea te doboară şi îţi vine să renunţi la tot.

Dar oare ne gândim de câte ori Îl respingem noi pe Dumnezeu? Oare El renunţă la câta necredinţă avem? Ce s-ar întâmpla dacă ar renunţa şi Dumnezeu la visul Său, aşa cum facem noi cu visele noastre? Ce s-ar întâmpla dacă ar renunţa la visul de a fi cu noi şi de a împărtăşi dragostea noastră cu El?


Read more...

Scrisoare către Făt - Frumos -- Vama Veche

>> vineri, 9 octombrie 2009


Vama veche - Scrisoare catre Fat Frumos




Read more...

Suferinţa


Din "Fraţii Karamazov" de F.M. Dostoievski:


Discursul lui Mitea Karamazov înainte de a fi închis :
"Domnilor, suntem cu toţii cruzi, cu toţii ne-am purtat adeseori ca nişte călăi cu semenii noştri şi i-am făcut să plângă, am făcut să lăcrimeze mamele şi pruncii, dar dintre toţi -- v-o spun lămurit o dată pentru totdeauna -- eu sunt cel mai ticălos. Aşa este! În fiecare zi m-am bătut cu pumnul în piept şi am jurat să mă îndrept, şi totuşi în fiecare zi am săvârşit alte mârşăvii. Îmi dau seama că oamenii ca mine au nevoie de o lovitură năprasnică, o lovitură pe care soarta trebuie să le-o dea fără veste, ca să-i prindă în laţ şi să-i trezească la realitate cu forţa. Niciodată, o, da, niciodată nu m-aş fi putut ridica singur din mocirlă, oricât m-aş fi străduit! Iată însă că trăsnetul s-a abătut asupra mea. Accept suferinţa, primesc să fiu pus la stâlp şi înfierat în faţa tuturor! Vreau să pătimesc şi sper că suferinţa mă va curăţi de noroi! Şi mă va curăţi, nu-i aşa, domnilor? "

Nimeni nu vrea să sufere. Toţi fugim de necazuri. Dar dacă ele ne-ar face un bine...oare le-am accepta? Dacă tot răul care se abate spre noi, pe drept sau pe nedrept, ne-ar face oameni mai buni, ne-ar deschide alte porţi ale vieţii...oare am accepta să suferim?

Mă întreb oare dacă eu voi ştii să accept suferinţa ca pe o curăţire de noroiul din mine...

Read more...
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
"Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ţi-s.
Adevăratele înfrângeri,
sunt renunţările la vis."

Radu Gyr - Îndemn la luptă

  © Blogger templates Sunset by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP