Codul lui Hammurabi - Unde ne aflăm?

Codul lui Hammurabi a fost scris pe vremea acestui împărat babilonian care a trăit pe la 1750 înainte de Hristos, adică în urmă cu mai bine de 3.750 de ani. De Codul lui ne despart cel puţin 3.750 de ani. E un document secular şi de aceea nu poate fi atacat astăzi ca fiind ficţiunea unei zeităţi. Nu e vorba aici de cele zece porunci ale Vechiului Testament. Ni se spune că nu putem argumenta pentru valorile tradiţionale din perspectiva biblică, creştină ori religioasă. Argumente de genul acesta sunt excluse din dezbaterile care au loc privind căsătoria, viaţa, ori moravurile sexuale moderne. Codul lui Hammurabi însă e un punct de reper secular foarte util pentru a evalua nivelul de degradare al valorilor contemporane în comparaţie cu valorile codificate de babilonieni acum 3.750 de ani.

Vă mai amintiţi de Codul lui Hammurabi, cea mai timpurie codificare de legi ori pravila cunoscută până în zilele noastre şi despre care mai toţi am învăţ în cursurile de istorie antică? Textul, aproape intact, scris în litere cuneiforme, a fost descoperit în 1901 şi a fost tradus doi ani mai târziu de Cornell University din Statele Unite. Are 282 de paragrafe ori articole, din care unele fie că nu s-au mai păstrat de loc fie că s-au păstrat, însă doar parţial. Nu ştim dacă a fost tradus şi în româneşte, dar traducerea Cornell 1903, în engleză, o aflaţi aici.

Probabil unii întreabă: ce are pravila cea mai veche de legi a omenirii de a face cu familia, valorile, lumea contemporană? Are. Foarte mult. E un barometru care reflectă valorile de început a societăţii omeneşti şi unde se află ele după 4000 de ani. Spre bine ori spre rău. E relevantă şi facilitează înţelegerea involuţiei valorilor din zilele noastre. E cel mai timpuriu document scris din istoria omenirii în care aflăm cuvintele "soţ", "soţie", "căsătorie", "familie", "divorţ", "adulter", "copii", "bărbat" şi "femeie". E de la sine de înţeles, deci, şi util în acelaşi timp, în aceste vremuri de dezorientare şi haos valoric, să privim în urmă la modul cum gândeau fiinţele umane acum 4000 de ani privind valorile.

Observaţii generale

Codul lui Hammurabi nu este rezultatul unor dezbateri parlamentare de genul celor cu care suntem obisnuți noi. El constituie codificarea în scris a principiilor de convieţuire socială practicate de civilizația babiloniană acum 4000 de ani. Descrie atât normele de convieţuire acceptabile cât şi pe cele neacceptabile. Denotă vechimea acestor valori pe care noi le numim tradiţionale dar pe care ideologia deconstrucționistă contemporană le numeşte ”demodate”. Descrie valori unanim acceptate acum 4000 de ani. Denotă valori şi norme de convieţuire socială care foarte probabil au fost practicate vreme de sute, ori chiar mii de ani, înainte de a fi codificate. Pe lângă asta documentul dă de înţeles că la un anumit punct în evoluţia societății societatea a determinat că anumite practici sociale erau utile și altele nu. În consecinţă, atât practicile utile cât şi cele dăunătoare au fost codificate cu scopul de a proteja şi promova pe primele şi de a le interzice ori pedepsi pe cele din urmă. Analiza pe care o facem astăzi denotă că ceea ce acum 4000 de ani oamenii vedeau ca fiind normal, astăzi văd ca fiind anormal. Natural nu ne referim la sclavie ori instituţii de genul acesta, ci la instituţia multimilenară a familiei şi căsătoriei.

Cuvântul "căsătorie" apare în Cod de 13 ori, cuvântul "soţ" de 44 de ori, "soţie" de 67 de ori, "adulter" de 3 ori, "familie" o dată, şi "divorţ" de 3 ori. Cuvântul "sex" nu apare de loc. Asta indica că pentru societatea babiloniană de acum 4000 de ani căsătoria era importantă, relaţiile între soţ şi soţie bine definite pentru a proteja unitatea familiei, iar lipsa cuvântului "sex" denotă că, spre deosebire de astăzi, societatea primitivă nu era obsedată de sexualitate aşa cum ea este astăzi. Divorţul e menţionat ca fiind îngăduit în cazul în care femeia era stearpă, iar adulterul era pedepsit cu moartea. Un bărbat care îşi părăsea familia nu se mai putea întoarce la ea iar soţia lui avea dreptul să se alipească casei unui alt bărbat. Pedepsele aspre pentru adulter şi abandonul familiei indica că babilonienii luau în serios protejarea familiei şi a căsătoriei.

Căsătoria

Aflăm detalii interesante despre căsătorie în Codul lui Hammurabi. Codul nu o defineşte direct ci doar indirect. Paragraful 128 afirmă, în traducerea engleză: "If a man has taken a wife and has not executed a marriage contract, that woman is not his wife". (Româneşte: "dacă un bărbat şi-a luat o nevastă dar nu a făcut un contract de căsătorie cu ea, acea femeie nu este soţia lui".) Căsătoria deci era constituită dintr-un bărbat şi o femeie, bărbatul fiind numit "soţ" iar femeia "soţie". Dar pentru a fi oficial constituită şi recunoscută în societate, uniunea dintre soţ şi soţie trebuia evidenţiată sub forma unui contract de căsătorie. Asta denotă că în absenţa unui contract de căsătorie relaţia dintre bărbat şi femeie era o relaţie de concubinaj. Ceea ce însemna că încă acum 4000 de ani societatea făcea distincţie între concubinaj şi căsătorie. Oare de ce? Fără îndoială deoarece căsătoria, nu concubinajul, impunea stabilitate relaţiilor între soţi, care la rândul ei impunea stabilitate socială pentru toţi membrii societăţii. Căsătoria demarca perimetrii relaţiilor sexuale şi de familie, relaţiile între bărbat şi femeie şi între părinţi şi copii. Toţi îşi cunoşteau rolurile şi limitele. Iar din asta toţi aveau numai de câştigat: bărbaţi şi femei, părinţi şi copii, şi societatea în general.

Ce înseamnă "contract de căsătorie"? Exact ceea ce în zilele noastre continuă să diferenţieze căsătoria de concubinaj. Concubinajul nu e bazat pe legământ ci e o convieţuire de convenienţă fără obligaţii reciproce. Căsătoria, însă, e bazată pe legământ. Legământul de căsătorie între bărbat şi femeie implica promisiuni reciproce de fidelitate şi monogamie, de a trăi împreună la bine şi la rău, în sănătate ori boală, şi de a exclude din relaţiile dintre soţ şi soţie persoanele terţe. Promisiunile acestea erau făcute în prezenţa martorilor. E interesant şi de notat că şi Biblia, în Vechiul Testament, defineşte căsătoria ca fiind un legământ între un bărbat şi o femeie făcut în fata martorilor. (Maleahi 2:14 "Şi de ziceţi: "De ce?" Din pricină că Domnul a fast martor între tine şi femeia tinereţilor tale, faţă de care tu ai fost viclean, deşi ea era tovarăşa ta şi femeia legământului tău".)

Punem în contrast această definiţie tradiţională a căsătoriei, veche de cel puţin 4000 de ani, cu defințiile care se reliefează astăzi. Noua ideologie a familiei nu mai fundamentează căsătoria pe uniunea între bărbat şi femeie, pe persoane de sex opus, nici pe legământul între soţ şi soţie, fidelitate, monogamie şi excluderea persoanelor terţe din relaţiile între soţ şi soţie. Se vorbeşte tot mai mult despre un nou gen de căsătorie, căsătoriile deschise ("open marriages") în care soţul permite femeii să întreţină relaţii sexuale cu alte persoane, fie de sex opus fie de acelaşi sex, iar soţia permite acelaşi lucrul soţului ei legal. Poliamoria ori căsătoria de grup face parte şi ea din acest trend şi cere tot mai strident să fie recunoscută legal.

 

 

Continuarea articolului aici : http://www.ortodoxiatinerilor.ro/politica-romaniei/19630-codul-lui-hammurabi-unde-ne-aflam

Read more...