"Nu societatea în care trăim ne mântuieşte, ci felul în care trăim în ea... Adam piere în Rai, iar Lot se mântuieşte în Sodoma." - Sf. Ioan Gură de Aur

Hi5

>> sâmbătă, 28 februarie 2009

Nu stiu dacă e bine să scriu despre asta, posibil să primesc nişte înjurături frumuşele. Nu pot să stau aşa indiferentă, măcar sa scriu, dacă nu pot să schimb nimic. Am văzut că din ce în ce mai mulţi copii, adolescenţi, chiar şi adulţi (aici e mai tragic, de fapt totul e tragic) işi fac cont de hi5 şi bineînţeles postează cele mai intime"pozici"...care clătesc ochiul lumii cel curios. Îşi arată ce au ei mai "plăcut", adică dau toată " bunăciunea" din ei şi nu mai contează cât de "nud" sunt ...pentru că sunt "sexy". Ce vrei mai mult?! Toata lumea vrea să fie sexy. "Eeeee, da...şi ce are că am o poză mai sexy, vremurile s-au schimbat...ce vrei să îmi pun batic în cap?Ce treabă ai tu cu mine? Fac ce vreau!!!" Da, nu pot să iţi spun eu ce să faci şi nici nu pot să mă bag in viaţa ta, doar iţi spun aşa, de parcă ai citi...sau trebuie să iţi amintesc: tu nu citeşti.Trist. Iţi spun că iţi descoperi trupul degeaba şi nimănui nu îi pasă... nimeni nu iţi spune că nu e bine şi cat de mult dăunează şi ţie şi altora. Toţi îţi spun"eşti mumu/frumu/drăgu"( traducere: frumos/frumoasă). Nimeni nu dă doi bani pe chiloţii tăi D&G, iar tu crezi că ceilalţi te invidiază.Nimănui nu îi pasă.Eşti doar una sau unul printre mulţi alţii care îşi arată diferite părţi intime ale corpului. Deja lumea se plictiseşte, vrea ceva nou şi tot vrând ceva nou o să se ajungă şi mai departe.
Altă varianta de răspuns la postul meu "Taci, fă, ca eşti #@*9)(^%$##)^^%^$%##$^". Cam aşa stă treaba.

Read more...

Poveste de viata

>> vineri, 27 februarie 2009


O poveste de viaţa, dupa cum îi este dat şi titlul, scrisă de un copil cu adevărat deosebit cu care am marea plăcere să vorbesc. O fiinţa prin care puterea, dragostea şi biruinţa Lui Dumnezeu se reflectă în inima sa.

Poveste de viaţă

"Cândva au fost doi tineri care se iubeau şi au hotărât să se căsătorească. Erau fericiţi, se aveau unul pe celălalt dar totuşi ceva le lipsea.
Viaţa şi casa lor era goală şi pustie fără un copil.
Atunci, au hotărât să aibă unul, dar acest lucru nu s-a întâmplat imediat, ci după ani de aşteptări. Erau nerăbdători să vină momentul în care se va naşte copilul mult dorit de amândoi.
Aşteptau cu emoţie, bucurie ziua în care acel copilaş le va umple golul din viaţa lor. Şi-au făcut planurile de viitor ca orice familie, planuri în care rolul principal îl avea copilaşul mult dorit şi aşteptat. Iată că a venit momentul mult aşteptat, dar fericirea lor a fost umbrită de faptul că fetiţa lor s-a născut cu o problemă de sănătate, cu urmări tragice în viaţa părinţilor şi a copilului. S-au bucurat foarte mult de naşterea îngerului lor, dar s-au întristat pentru problema cu care avea să se confrunte fetiţa lor pe viitor.
În urma problemei cu care s-a născut, fetiţa urma să nu poată merge.
Şi-au pus tot felul de întrebări, cum o să fie viitorul, cum vor putea depăşi momentele ce urmau, ce se va alege de viaţa lor şi a fetiţei lor.
Au fost multe lacrimi şi suspine în acea familie, tristeţea copleşindu-i pe părinţi şi cei apropiaţi lor.
Era o mândreţe de fetiţă frumoasă, precum o păpuşică. Deşi tristeţea părinţilor era mare, când o priveau, ea le dădea putere să meargă mai departe.
A avut de atunci tăria să lupte, să trăiască în ciuda faptului că medicii nu ofereau speranţe prea mari pe viitor.
Părinţii fetiţei s-au confruntat cu părerile medicilor, dar au reuşit împreună să fie uniţi şi să lupte pentru viaţa copilului lor, atât de dorit, deşi la momentul acela ei nu cunoşteau prea multe despre problemele de sănătate ale fetiţei şi nu ştiau cum s-o ajute. Din spusele medicilor, consecinţele problemei de sănătate erau mai multe şi grele dar ei au continuat să lupte.
Tânăra mamă şi-a luat viaţa în piept şi împreună cu îngeraşul ai au luat drumul spitalelor, pentru a căuta leac pentru păpuşica ei.
A încercat s-o ajute cum poate mai bine, pentru ca spusele medicilor să nu se adeverească. Fetiţa a trecut prin multe operaţii dar nu s-a lăsat.
Pe parcursul anilor s-a adeverit acest lucru, că din multe lucruri prezise de medici, multe nu s-au adeverit.
Fetiţa a avut o imensă putere de viaţă, şi cu zâmbetul ei îşi încuraja părinţii şi ochii, privirea ei, rugau pe părinţi s-o ajute să trăiască.
Era parcă un înger trimis de Divinitate. Acea o dorinţă arzătoare de viaţă şi încerca să-şi bucure părinţii, cu micile gesturi, zâmbete.
Părinţii ei o iubeau enorm.
Anii au trecut şi când ea a crescut, a ştiut şi a învăţat de una singură că trebuie să trăiască cu această problemă şi şi-a acceptat-o ca un om matur.
A ştiut să se bucure de orice clipă alături de părinţii ei.
Le-a făcut multe bucurii, apoi le-a adus multe satisfacţii, mulţumindu-se că trăieşte, şi şi-a acceptat propria soartă, fără a cere mai mult decât se poate.
Părinţii ei au educat-o în aşa fel încât să nu se simtă complexată de problema cu care se confruntă, aceea de a nu poate merge, poate, niciodată.
Azi, ea este un copil cuminte, ca toţi ceilalţi, doar că se deplasează într-un fotoliu rulant. Este frumoasă, deşteaptă, are un caracter puternic, plăcută pentru cei din jur, iubită şi respectată. Felul ei de a fi atrage pe oricine, prezenţa ei te linişteşte, e parcă o zână care stă pe tronul ei şi cu bagheta ei fermecată, alungă gândurile negre, prezenţa şi zâmbetul ei mişcă pe orice om, ea transmite o energie pozitivă, o energie venită de sus, de la Divinitate.
Uneori oamenii spun că ea a oferit tuturor o lecţie de viaţă.
Ea a fost, este şi va fi prinţesa lui mama şi a lui tata, fiind cea mai importantă persoană din viaţa lor.
Cred că într-adevăr, Dumnezeu vrea să demonstreze prin astfel de oameni, puterea Sa, arătându-le că poţi să te bucuri de viaţă, aşa cum eşti.
Această fetiţă ştie şi acum să se bucure de viaţă, acceptându-şi destinul şi astfel devenind
O ÎNVINGĂTOARE.
A fost o poveste care a avut un început trist, dar un final fericit."

scrisa de Gabriela Subaşu

WESTLIFE - YOU RAISE ME UP

Read more...

Virtual sau "face to face" ?

>> joi, 26 februarie 2009

"Din anii “90” încoace oamenii încep sa comunice mai puţin în spaţiu real, în favoarea celui virtual, în special copii. Asta creeaza tensiuni în familii, medii colegiale, serviciu, şcoli, etc, toate mediile acestea sociale fiind compuse din oameni izolaţi."
"Comunicarea excesivă pe virtual reduce inteligenţa relaţională, oamenii pierzând capacitatea de înţelegere a limbajului trupului, activitatea anumitor hormoni fiind diminuată în lipsa contactului direct cu oamenii, ceea ce afectează sănătatea."

Am găsit, tot pe un blog, ca în Biblie ni se spune: "Aş avea să vă spun multe lucruri; dar nu vreau să vi le scriu pe hârtie şi cu cerneală, ci nădăjduiesc să vin la voi, şi să vă vorbesc gură către gură, pentru ca bucuria noastră să fie deplină." Ioan 1:12

Cu toate obiectele menite să ne asigure comunicarea mai uşoară (telefoane, calculatoare, internet etc), ne îndepărtăm unii de alţii. Cuvântul şi-a pierdut valoarea. Totul are mai mult farmec atunci când vorbeşti fata în fata decât virtual.Uităm de zâmbetul celor mai apropiaţi, de sclipirile ochilor şi ne mulţumim trimiţând diferite "mocutze" sau "emoticons" în timp ce feţele noastre rămân la fel de încruntate. Internetul, messenger-ul are avantajul ca poţi comunica cu prietenii de la distanţa, dar partea proastă e ca noi comunicăm virtual pâna şi cu prietenii care sunt aproape de noi. Îi ţinem la distanţa crezând ca ne sunt mai aproape. Dacă suntem aproape de ei, de ce să nu profităm de avantajul ăsta?

Read more...

Spirit de turmă?!


Căutăm să ne facem o viaţa deja prestabilită. Vrem sa trăim după şabloanele care ne-au fost impuse. Ne facem un prieten sau o prietenă cât mai repede doar pentru ca aşa se întâmplă peste tot, nu pentru ca ţinem cu adevărat la acea persoana...Unii se apucă de fumat sau fac alte prostii pentru a părea cei mai tari din gaşcă sau pentru a se integra. Alţii mărturisesc minciuni şi lucruri josnice pe care nu le-au facut, dar din teribilism le spun cu cea mai mare mândrie, astfel îi influenţează greşit pe ceilalţi.


Vrem să fim diferiţi, originali, adolescenţii rebeli...şi ne batem capul cu asta. Atunci când reuşim, ne-am integrat în "turmă", suntem "cool", dar nu ne dăm seama că mai sunt 1000000000000000 de alţi "diferiţi". Atunci realizăm că nu suntem originali deloc. "Sa fii original înseamnă sa fii normal!" Normalitatea a devenit nonconformism.

Read more...

Fragmente de iubire

>> marți, 24 februarie 2009

Am gasit azi doua fragmente care mi-au placut ...asa ca le-am postat aici.
"Porunca este ca mai întâi să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi, nu? Păi ce, eu mă iubesc pe mine sentimental? Când mă scol din somn, îmi zic :"Te-ai sculat, iubire? Hai să ne spălăm. Mmmm, ce te iubesc! "Da de unde! Ci simplu şi firesc: dacă mă doare capul, mă leg la cap, dacă mi-e foame, mănânc, dacă mi-e sete, beau, dacă-s obosită, mă odihnesc… Uite, aşa ar trebui să-l iubim şi pe aproapele. Fără prea multă emfază. Dacă avem şi sentimente, acestea colorează iubirea, în alb sau în negru, dar nu o motivează. Motivul iubirii trebuie să fie porunca lui Dumnezeu!”
Monahia Siluana Vlad, Meşteşugul bucuriei

-->
“Nimeni nu ştie ce este în sufletul omului, decât numai omul însuşi şi Dumnezeu. Sufletele noastre se întâlnesc în gânduri şi în emoţii şi de multe ori tresaltă simţind că s-au unit [...]. Nimeni nu se bucură, decât regăsindu-se în altcineva . Am înţeles că nu este pe pământ o bucurie mai mare decât aceea de a te regăsi în altcineva, pentru că atunci simţi că tot ce ai trăit şi ai acumulat în decursul vieţii tale nu este o minciună. Atunci când te regăseşti într-un om, simţi că îl iubeşti. Îl iubeşti pentru că te iubeşti pe tine? Da. Dar oare eu mă iubesc pe mine? Cred că nu. Şi atunci cum mă pot iubi pe mine în celălalt? Tocmai pentru că pe noi înşine nu putem să ne iubim decât în celălalt şi nu iubim atât ceea ce suntem, cât ceea ce am putea să fim şi poate ceea ce ar trebui să fim." (Pr. Savatie Baştovoi)

Read more...

Circ si paine

>> luni, 23 februarie 2009


Nu stiu daca toti vedem ce se intampla, dar asistam la o imbecilizare in masa. Poate ca unii sunt deja prea obisnuiti cu prostia de pretutindeni si nu isi mai dau seama de ea si de existenta ei, dar se inmulteste pe zi ce trece. Adica dracia se reproduce... :D Pentru a-ti da seama e usor.Doar pune mana pe telecomanda si vei vedea ce nu ai vazut in veci. De cand este un privilegiu a fi prost?! Nu stiu...dar vad ca se promoveaza idiotenia.

La TV se vede clar de cine este interesat romanul "emancipat" sau de cine vor "mai marii" sa fim noi interesati. Nu vreau sa dau nume de balene esuate care apar foarte des in mass-media asa ca ii bag pe toti in oala cu ciorba de scovergi pârlite. Daca nu ar mai fi invitate la diferite show-uri pentru a rade lumea de ele si altii pentru a lua exemplu murdar de la acestea, ar disparea. Sunt personaje atat de mediatizate pentru caracterul lor tâmp incat iti vine sa te intrebi daca nu cumva prostia e o virtute. E clar ca valorile morale s-au rasturnat. Acum nu mai conteaza pentru ce esti cunoscut...conteaza doar ca lumea te cunoaste. Adica nu conteaza daca te injura, conteaza ca stie numele tau. E atat de josnic.Ba chiar stai sa te intrebi cateodata cand te uiti la TV: "Cine e fiinta asta bipeda?". Sunt atat de mediatizati, doar pentru circ. Circ si paine. Asta vrea poporul de zombie. Nu mai am de ce sa ma uit la TV, poate doar pentru un film bun (nici atat) sau poate pentru ceva demn de sufletul nostru ar trebui sa ne uitam. Oricum, daca se intampla ceva important, tot aflam de la unii, de la altii...deci nu pierdem "mare branza". Privind la murdaria de la TV, placand-o sau poate doar uitandu-ne din plictiseala sau pentru ca vrem sa ne "relaxam", ajungem sa ne murdarim si noi....ochii, mintea, sufletul.

Read more...

Pe sistemul "fiecare cu ce-l doare"


Asa cum in antica Romă, gladiatorii erau pusi sa se lupte pentru a distrage plebea de la problemele ei, in ziua de azi acelasi principiu il au televiziunea, radio, show-urile etc. pentru a-l distrage pe cetatean de la ganduri prea mari legate de existenta sa.

"Cand doi se cearta, al treilea castiga!" Prin razboi sau situatii de neliniste, o tara poate fi determinata foarte usor ( prin promisiuni mincinoase) sa accepte aderarea la diferite organizatii. Acesti manipulanti nu sunt nici de dreapta, nici de stanga, nici liberali, nici conservatori. Se folosesc de TOTI pentru interesele proprii. Ei nu sunt de fapt de partea nimanui, desi pare ca sunt de partea tuturor. Se creaza conflicte intre oameni si acestia lupta unii contra altora, nemaivazand adevarata cauza. Daca acest "guvern secret" mai acorda si credit bancar pentru cele doua parti intrate in conflict, e clar ca nu se va mai vrea incetarea razboiului. E ca si cum eu te-as ajuta financiar pe tine, dar si pe dusmanul tau pentru a continua lupta. Normal ca nu as mai vrea sa se termine conflictul dintre voi pentru ca nu as mai avea apoi de la cine sa scot profit (avand in vedere ca imprumut cu dobanda).

Indiferenta. Ce s-ar face oamenii ce vor sa ne corupa, fara indiferenta noastra?
"Singurul lucru necesar pentru ca raul sa triumfe, e ca oamenii buni sa nu faca nimic."
Suntem atat de prinsi in problemele personale incat nu vedem ce se intampla in jurul nostru."Pe noi ne intereseaza ziua de azi si posibil ziua de maine, dar ziua de raspoimaine, nu!" Pe sistemul " fiecare cu ce-l doare". Fiecare cu ce-l doare, dar pana la urma s-ar putea sa ne doara pe toti foarte tare pentru ca am fost indiferenti. Daca ne resemnam, vom ajuta raul sa-si atinga scopul.

Read more...
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
"Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ţi-s.
Adevăratele înfrângeri,
sunt renunţările la vis."

Radu Gyr - Îndemn la luptă

  © Blogger templates Sunset by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP