"Nu societatea în care trăim ne mântuieşte, ci felul în care trăim în ea... Adam piere în Rai, iar Lot se mântuieşte în Sodoma." - Sf. Ioan Gură de Aur

Toleranţa

>> sâmbătă, 30 mai 2009


din cartea "Tinerii pe calea întrebarilor" de Laurenţiu Dumitru
Articolul complet : http://www.laurentiudumitru.ro/carti.php?id=2&cap=41

"Si nu fiti partasi la faptele cele fara de roada ale intunericului, ci mai degraba osanditi-le pe fata (Efeseni 5, 11)

Fratilor, chiar de va cadea un om in vreo greseala, voi cei duhovnicesti indreptati-l, pe unul ca acesta cu duhul blandetii, luand seama la tine insuti, ca sa nu cazi si tu in ispita (Galateni 6, 1). Sfantul Pavel ne indeamna de buna seama, insa astazi nu mai putem atrage atentia, nu mai putem constientiza tineretul acesta debusolat, si nu numai - intreaga opinie publica -, asupra pericolelor de langa noi, fara a fi catalogati intoleranti. . E aproape imposibil sa-ti asumi lupta cea buna a marturisirii lui Hristos cu nadejdea ca pui o caramida la reasezarea lumii de maine pe temelia valorilor crestine, fara a fi acuzat de fundamentalism religios, misticism bolnavicios si intoleranta.

In spiritul tolerantei trebuie sa acceptam anormalitatea aproapelui si s-o numim - normalitatea lui. In general se spune: "atat timp cat nu ma afecteaza personal ceea ce face, gandeste sau traieste aproapele este in regula, ce-mi pasa mie?...". Prin chemarea pe care Hristos ne-a facut-o, noua crestinilor, ne pasa de ceilalti. Indiferenta este cu siguranta pacat, iar toleranta, in situatia asta, inseamna pur si simplu a nu iubi. Hristos ne indeamna sa avem dragoste unii pentru altii, ne indeamna sa suferim cu cei ce sufera...

Lucrurile insa nu se pot pune in randuiala cand toleranta te invata ca si neoranduielile trebuie sa existe. Nu se poate face educatie sanatoasa intr-o lume in care esti nevoit sa tolerezi, sa-l intelegi pe fiecare asa cum e fara sa incerci sa-l aduci pe drumul cel bun...

Poate nici ei nu-s multumiti cu alegerile facute (caci omul face si raul pe care nu-l doreste, cf. Romani 7, 19), dar noi, in spiritul tolerantei, respectam alegerile lor nefericite.

Oamenii se tem uneori sa nu cada in judecarea aproapelui, desi atunci cand sincer te doare caderea cuiva si cu dragoste nadajduiesti ca, spre slava lui Dumnezeu si folosul sau sufletesc, se va vindeca, nu e judecata. Parintii ne invata sa facem distinctia clara intre fapta pacatoasa si omul pacatos. Nejudecarea pacatului tradeaza nepasare si racire a inimii...

Nu suntem adusi la existenta pentru "a fi", ci mai ales pentru "a deveni". "Caut pe cineva care sa ma accepte asa cum sunt", spun multi. Deseori, "asa cum sunt" se refera la acceptarea patimilor, a viciilor in viata personala. De ce oare unii simt un mare gol in suflet? Pentru ca ei "sunt", dar nu vor "sa devina"!

Am cazut deseori sub povara neputintelor mele. Multi au tinut sa-mi arate ca ma apreciaza oricum, "asa cum sunt". Prietenii mei si vecinii mei in preajma mea s-au apropiat si au sezut; si cei de aproape ai mei departe au stat (Psalmi 37, 11). Desi aproape fiind, departe erau. Eu as fi preferat o mana intinsa, un sfat bun ca sa se implineasca Scriptura care spune: Purtati-va sarcinile unii altora si asa veti implini legea lui Hristos! (Galateni 6, 2). Sincer Il rog pe Hristos Domnul sa ma fereasca pe viitor, la vremuri de cercare, de oameni toleranti si ingaduitori cu mine!

Cel ce leapada mustrarea isi urgiseste sufletul sau, iar cel ce ia aminte la dojana dobandeste intelepciune (Pilde 15, 32)."


Read more...

Lasa-mă să te iubesc

>> miercuri, 27 mai 2009

Hristos s-a înălţat!

Am găsit un text foarte frumos. Sper să vă placă!

“Nu îmi spune nimic. Iţi cunosc mizeria, necazurile, luptele şi ispitele sufletului tău. Îţi cunosc şi ştiu şi laşitatea păcatelor şi cu toate acestea îţi spun: “Iubeşte-mă aşa cum eşti tu! Dă-mi inima ta!” Dacă o să aştepţi ca să devii un înger ca să mi te dăruieşti întru iubire, atunci n-ai să mă iubeşti niciodată! Chiar când eşti laş, fricos, neîncrezător în împlinirea dragostei şi în săvârşirea sfinţeniei, chiar când ai să recazi în acele păcate pe care nu ai vrea să le mai faci, Eu nu iţi dau voie să nu mă iubeşi. Iubeşte-mă aşa cum eşti tu, în orice moment şi în orice situaţie te-ai afla, în credincioşie sau trădare, în râvnă sau în uscăciune. Tu iubeşte-Mă aşa cum eşti.


Eu vreau să mă poţi iubi din puţina şi săraca ta inimă. Dacă aştepţi până când ai să fii desăvârşit ca să ma poţi iubi, atunci n-ai să mă iubeşti niciodată. N-aş putea să fac eu oare din fiecare fir de nisip un serafim, un înger care să strălucească de curăţie şi dragoste?! Nu sunt eu Domnul Dumnezeu care a creat toate şi pot totul?! Omule, ţi-ai dat tu viaţa pentru lume din dragoste pentru oameni, sau ai murit din iubire pentru mine? Atunci din ce motiv nu ma laşi să te iubesc? Fiul meu, lasă-Mă să te iubesc, eu îţi vreau inima care este lăcaşul Meu.


Desigur, cu timpul am să te schimb, însă chiar până atunci iubeşte-mă aşa cum eşti tu, fiindca eu te iubesc cu toate că eşti aşa. Eu vreau ca dragostea ta pentru mine să se nască din puţina şi săraca ta inimă, din adâncul neputinţei şi al murdăriei tale. Eu te iubesc şi când eşti slab şi necurat. Nu vreau o dragoste înzăvorâtă şi hrănită din mândria virtuţilor tale, ci dintr-o inimă smerită pe care eu o pot curăţi oricând. N-am nevoie de virtuţile tale, de talentele tale, de înţelepciunea ta. Eu vreau doar să mă iubeşti şi să lucrezi cu dragoste pentru Mine.



Nu virtuţile tale le doresc. Dacă ţi le-aş da, tu eşti aşa de slab şi mândru, încât ele ar hrăni amorul tău propriu şi nu m-ai cinsti pe Mine. Deci ele să nu fie un motiv pentru care nu mă cauţi şi stai departe de mine. Apropie-te cu dragoste. Unui fier ruginit, flăcarile, nu numai că i-ar curăţa rugina, dar l-ar face incandescent. Iubeşte-mă şi păcatele se vor arde şi tu vei fi fericit. Iubeşte-mă nu numai ca să fii curat, căci asta ar fi din nou o mândrie pentru tine, ci pentru că Eu vreau să mă odihnesc în inima ta. Deci nu te mai îngriji de asta!



Aş putea să fac prin tine lucruri mari pentru mintea omeneasca, dar nu, tu ai să fii slugă rea şi nefolositoare şi neputincioasă. Am să-ţi iau şi puţinul pe care tu crezi că-l ai. Eu te-am facut din iubire şi pentru ca să-ţi dau iubirea fără ca tu să-mi poţi da ceva. Nu încerca să-mi plăteşti iubirea prin nimic. Asta mă doare atât de mult de la tine. Iubeşte-mă în dragostea duhului Meu şi fără motive. Numai sta departe de mine. Îţi lipseşte nu sfinţenia pe care eu ţi-o pot da, ci o inima gata să mă iubească oricând şi până la capăt.


Astăzi eu stau la uşa inimii tale ca un cerşetor. Eu, singurul, adevăratul Împărat şi Domn. Eu bat şi aştept. Grăbeşte-te să-mi deschizi prin smerenie. Nu-mi aduce ca motive întinăciunea şi săracia ta. Dacă ţi-ai cunoaşte-o pe deplin şi în adânc, ai muri de durere. Dar ceea ce m-ar durea pe Mine ar fi ca tu şi acum să te îndoieşti de Mine, de iubirea pe care o am pentru tine. Crede ca eu pot totul…şi tu nu poţi nimic fără mine. Doar păcatul eşti în stare să îl faci fără ajutorul meu.


Să nu te încrezi în tine fără Mine căci astfel o să fiu nevoit să te las în cădere în măsura în care tu te apreciezi. Nu te frământa că nu ai virtuţi, am să-ţi dau Eu sfinţenia Mea. Deschide-ţi inima prin pocăinţă şi mă primeşte în potirul sufletului tău prin trupul şi sângele Meu pe care-n dar ţi-l dau la Sfanta Liturghie. Atunci o să te fac să înţelegi totul şi să mă iubeşti mai mult decât îţi poţi închipui.


Lasă să curgă sângele Meu în sângele tău şi să bată inima Mea în inima ta. Eu ţi-am dat-o pe Sfânta şi Preacurata Mea Măicuţă. Lasă să treacă totul prin inima ei curată încât să poată mijloci pentru tine. Orice s-ar întâmpla nu aştepta nici-decum ca să devii sfânt, ca pe urma să mă iubeşti. În acest fel tu nu mă vei mai iubi niciodată. Şi acum du-te. Eu sunt cu tine!”

Pr. Rafail Noica

Read more...

Ridica-voi ochii mei la ceruri



Paula Seling Ridica-voi ochii


Din păcate nu ne ridicăm privirea către ceruri decât atunci când avem suferinţe mari...




Read more...

Dragostea vs dreptatea

>> vineri, 22 mai 2009

Am uitat cel mai important lucru din ortodoxie. Ortodoxia este religia iubirii depline, deşi nu s-ar spune asta atunci când scoţi capul pe fereastra. Dar paradoxal cu lumea, învăţatura ortodoxa e a iubirii depline. Eu am uitat asta. Spun toate astea pentru cei ce vor să înceapă să cunoască Calea, Adevărul şi Viaţa. Am aflat mai multe, dar setea mea de dreptate m-a copleşit şi am uitat iubirea. Poate nu s-a vazut, deşi eu ştiu mai bine cum mă comport. Dorind ca şi ceilalţi să simtă ceea ce simt eu, să se apropie de credinţă, deveneam "incisiva", mustrătoare, uitând blândeţea şi dragostea. Adesea mi-am uitat calmul şi deveneam mult prea "luptătoare" pentru principiile mele. Asta nu înseamnă că trebuie să devenim "mieroşi", cu o toleranţă dusă la extrem, tăcând atunci când totul e anormal, ca nu cumva să ne facem de ruşine şi să fim excluşi din "gaşcă".


Acum câteva luni, îmi spuneam că voi "călca" pe oricine îmi stă în cale. Oricare cale bună sau rea ar fi, voi trece peste el, nepăsătoare. Şi totuşi...mi-am dat seama că e ceva putred în gândirea asta. Mi-am dat seama că dacă tu mergi pe calea cea buna şi ai impresia că cineva vrea să-ţi devieze drumul sau că îţi sta în drum, nu trebuie nici să te împiedici de el şi nici să treci peste el. Trebuie să-l iei cu tine, să îl tragi de mânecă şi să-i spui "Vino cu mine!".
Sper să primiţi sinceritatea mea cu inima deschisă.

Legat de ceea ce am scris mai sus am găsit un articol foarte bun pe care o sa îl postez aici. L-am gasit pe blogul http://www.ortodoxiatinerilor.ro

Dragostea vs dreptatea?

"Nu de putine ori, am avut fiecare dintre noi momente in viata cand am judecat pripit iar mai tarziu ne-a parut rau pentru aceasta. Si, daca suntem sinceri cu noi, de cele mai multe ori judecam prost pentru ca o facem privind din prisma situatiei de moment si a dreptatii noastre iar nu din cea a vesniciei si a dragostei.

Dreptatea insoteste dragostea (si invers) intotdeanua , dar vicleanul diavol le-a separat in mintea noastra ca si cum ar fi lucruri distincte, si de cele mai multe ori trambitam sus si tare cu dreptatea noastra iar dragoste nu avem fata de aproapele. De foarte multe ori se intampla ca noi sa avem o farama de dreptate iar aproapele (oamenii dragi din viata noastra de obicei) sa aibe o alta farama de dreptate. Si fiecare trage pe bucatica lui de dreptate din orgoliu mergand de la cele mai mici conflicte pana la stricari de prietenii si casnicii. Iar la urma ramane fiecare cu bucatica lui de dreptate si cu mult amar in suflet, caci dreptatea singura nu tine de cald nimanui.

Mai este si situatia cand putem sa avem dreptate in totalitate intr-o situatie dar mandria din noi ne face sa ne afirmam pozitia cu imfatuare, cu ton de dispret fiind complet lipsiti de dragoste. Pacat ca in acele momente nu ne suna in urechi “De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.”

Nimic nu zidesc bine fara dragoste si vorba parintelui Arsenie Boca “mustrarea invinge dar nu convinge” iar mai departe parintele Teofil Paraian ne explica ca “Este şi aceasta o cugetare la care e bine să luăm aminte. Are şi mustrarea rostul şi puterea ei, dar ea, ca şi constrângere, doar învinge, însă de convins nu convinge. De la învingere până la convingere e o cale lungă, poate tot atât de lungă, cât cea de la informaţie la convingere, cât cea de la urechi la inimă”

Atitudinea de a impune dreptatea fara dragoste in fata semenilor este ca si cum am intra cu bocancii in inimile lor. Si care dintre noi isi doreste sa pateasca asa la randu-i?

Domnul Hristos, fiind insusi Adevarul putea sa trimita pe toti pacatosii in iad pana acum caci nu este nimeni fara de pacat dar in schimb ce a facut? “Iata stau la usa si bat…” Si a asteptat Domnul cu negraita rabdare si dragoste pe pacatosi iar multi dintre ei s-au pocait si au devenit mari sfinti.

Noi stim ca dreptatea este adevarul iar Adevarul este Hristos. Asa ca cel care are dreptate cu adevarat atunci are si dragoste, pentru ca Hristos este dragoste si iertare totodata. Deci daca avem pretentia ca intr-o disputa cu cineva sa avem dreptate atunci se cade sa avem si blandete si iertare deopotriva."

Read more...

Mucenicia Cărţilor

>> joi, 21 mai 2009

Nu s-au mulţumit sa ne ucidă Mărturisitorii;
s-au hotarât să le ucidă şi Cărţile.
Mai întai le-au spânzurat prin pieţe
dar văzând că oamenii le aduc pe ascuns flori,
ca unor răposaţi, au preferat să le ardă pe rug.
Spre surprinderea noastră, Cărţile au plâns
şi apa vie pe care o ascundeau a stins focul.
"Aceeaşi vrăjitorie care păstrează moaştele nearse
îşi arată puterea şi acum", au spus ei,
şi au încercat să le decapiteze.
Dar, spre uimirea lor, din rănile Cărţilor
a început să şiroiască sângele, şi ei s-au speriat:
erau sătui de atâţia martiri.
După ce s-au sfătuit îndelung au încetat să ucidă Cărţile;
au înţeles că cea mai teribilă prigoană
este sufocarea prin libertate. Şi au tipărit grămezi de cărţi,
care de care mai interesante, pline de ştiri senzaţionale,
dar care nu zideau cu nimic sufletul.
Pentru ca nimeni să nu mai aibă timp de altceva
au tipărit atât de mult, şi atât de ieftin,
încât uneori restul la pâine se dădea pe cărţi.
Ce nu au putut lovi cu sabia, au lovit cu pacea...

din cartea "Din temniţe spre sinaxare - despre mucenicii prigoanei comuniste"

Read more...

O lume doar cu două dimensiuni

>> miercuri, 20 mai 2009

"Am dat pe Youtube de următorul filmuleţ pe care vă învint să-l vedeţi, este excepţional. Dr. Quantum ne invită să ne imaginăm că există o lume cu doar două dimensiuni. Doar stânga şi dreapta, numai înainte şi înapoi, fără sus şi jos. O lume în care nu există cuburi, sfere, piramide ci doar pătrate, cercuri şi triunghiuri.

Cei care se află în acea lume cu două dimensiuni nu-şi pot imagina că există şi o a treia dimensiune deşi au auzit de ea. În acea lume nu există sus şi jos.


În această lume fiinţele bidimensionale n-au conceptul de “obiecte tridimensionale”.

Dr. Quantum vorbeşte cu un mic cerculeţ; o persoana tridimensională vorbeşte cu o persoană bidimensională. Deşi există o diferenţă semnificativă între felul de a percepe şi de a înţelege lumea totuşi ambele sunt persoane, amândouă gândesc şi vorbesc, reacţionează liber şi sunt conştiente una de alta. Cerculeţul îşi dă seama că Dr. Quantum e din altă dimensiune şi-l întreabă dacă este o fantomă, sau poate e Dumnezeu ?

Filmuleţul vrea foarte subtil să ne ducă cu gândul la Dumnezeu, vrea să ne facă să conştientizăm că noi, chiar dacă nu vrem să ştim de existenţa Lui, El tot există.

El vede totul, pentru că e deasupra, El vede clar căci nu-i lipseşte nimic (nici o dimensiune). El încearcă să ne facă să realizăm că mai există o altă dimensiune a vieţii în afară de cea materială… una spirituală.

Când rămânem ca acel cerculeţ în lumea noastră închişi nu vedem nimic nou, dar când ni se oferă o altă dimensiune de înţelegere aşa cum i s-a oferit cerculeţului dimensiunea a treia, atunci vedem mai clar, atunci vedem de sus, atunci înţelegem lucrurile în totalitate, atunci vedem totul complet, nu pe bucăţele.

Atunci ne mininunăm, atunci ne bucurăm căci simţeam în inimile noastre că viaţa pe care o trăim trebuie să fie mai mult decât lumea aceasta materială. Dumnezeu ne ridică şi ne arată că lumea în care trăim e una limitată şi în spaţiu dar şi în timp. Lumea în care trăim e temporară, vom merge în altă parte.

Nu ne putem ridica singuri aşa cum acel cerculeţ nu putea să se ridice deasupra lumii în care trăia. Dumnezeu ne ridică, El ne ajută să ne ridicăm, dar mai întâi se face ca noi, mai întâi se face om. Dumnezeu S-a făcut om şi S-a născut din Fecioara Maria şi de la Duhul Sfânt ca să aiba aceeaşi fire cu noi, ca să simtă şi el slăbiciunea firii noastre şi neputinţa firii de a se ajuta singură. Dumnezeu S-a făcut om ca pe om să-l îndumnezeiească.

Făcându-Se om Dumnezeu a împuternicit firea omenească. Aşa cum haina purtată de o femeie se-mbibă de parfumul ei aşa firea omenească purtată de Fiul lui Dumnezeu se-mbibă de sfinţenia şi de harul Lui.

Tot ce trebuie să facem este doar să vrem. Să vrem să fim mai buni, să vrem să ne cerem iertare de păcatele şi de greşelile noastre şi să vrem să ne iubim toţi unul pe altul şi să-i cerem Lui ajutorul.

Aşa zice Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos: Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat împărăţia cerurilor.”

Ne atenţionează că viaţa e scurtă, că viaţa e doar un drum către … El. Să ne pregătim cu iubire !"


sursa:http://www.ortodoxiatinerilor.ro/2008/10/singur-sunt-limitat-nu-vad-bine/#more-409

Read more...

Romanţa tinereţii

>> miercuri, 13 mai 2009


Romanţa tinereţii

Ion Minulescu

Necunoscuta care se vindea
N-a vrut să-mi spună-n prima zi cine era,
Dar fiindcă ea aflase cine sunt -
Poetul poreclit "Fluieră-vânt" -
Şi fiindcă mă ruga stăruitor
Să-i fiu şi eu, din când în când, cumpărător,
Sinceritatea ei m-a-nduioşat
Şi-n cadrul preţului fixat -
Un preţ absurd,
Ridicul
Şi meschin,
Cu care-aş fi băut un kilogram de vin -
M-am îmbătat de gura ei
Şi-am adormit
Pe laurii idilelor lui Teocrit...

Dar vai!...
Necunoscuta se vindea
Nu numai mie, dar şi altora!...
Şi-azi un ciocoi,
Iar mâine un calic
O cumpărau la fel - mai pe nimic -
Căci ea - flămândă veşnic - se grăbea
Să-şi vândă gura dulce ca la tarapana!...

Eu singur doar nu m-am sfiit să-i spun
Că-s gata să-i ofer un preţ mai bun -
Dar cum îi luase mintea Dumnezeu,
Necunoscuta s-a spălat pe mâini cu preţul meu...
Şi-atunci -
De teamă să n-o bat,
Sau s-o ucid
Şi s-o ascund sub pat -
Deşi-o iubeam, am renunţat la ea
Şi n-am mai vrut să ştiu cine era!...

Dar într-o zi cu ploaie şi cu vânt,
Necunoscuta care se vindea,
S-a dat la fund
Şi-a dispărut...
Şi nimeni n-a mai întrebat de ea
De când intrase, parcă, în pământ,
Cu numele-i mereu necunoscut...

Şi totuşi, Eu
Am întâlnit-o iar,
Dar nu ca altădată, pe trotuar,
La cafenea,
Sau în tramvai...
Am regăsit-o-n ziua de-ntâi de mai,
Ascunsă de un sfert de veac într-un sertar,
În care sta de veghe cuminte,
Şi-aştepta
O zi să-mi mai aduc aminte şi de ea!...

Dar ce păcat
Că regăsirea ei m-a-ndurerat...
Şi-n loc s-o mai sărut -
Cum aş fi vrut -
Am început să plâng cu-adevărat!...

Necunoscuta care se vindea
De data asta, nu mai era Ea -
Era doar vechea ei forografie,
Pe care mi-o dăduse numai mie!...

Şi-acum,
Cred c-aţi ghicit cine era
Necunoscuta care se vindea...
Era chiar tinereţea mea!...

Am gasit poezia care mi-a plăcut foarte mult, în revista:OrthoGraffiti, nr. 7, mai 2009 de pe blogul lui Laurenţiu Dumitru


Read more...

Raiuri de iad

>> marți, 12 mai 2009


Florin Chilian - Raiuri de iad

Multe lacrimi adunate in rai
Prea multe, multe vise ingropate-n rai
Prea multe iaduri adunate-n rai
Prea multe iaduri adunate-n rai

Ochii mamei nu mai dau lumina,
Ochii mamei invinovatesc.
Mana tatei n-are nici o vina,
Vorbe grele te invinetesc.

Tata pentru tatal meu sa fiu devreme,
Mama pentru mama mea tarziu.
Prin vreme sa nu fiu copil,
Sa nu stiu sa fiu.

Dar vine maine si-ai sa te ridici
Stii ca maine simti, ca maine vei putea
Vine maine si-ai sa pleci de-aici
Stii ca nu e, simti ca nu e vina ta.

Multe lacrimi adunate-n rai
Prea multe, multe vise ingropate-n rai
Prea multe iaduri adunate-n rai
Prea multe iaduri adunate-n rai

Nimeni nu te asteapta
Nimeni nu te mai iarta, nimeni nu te vrea
Nimeni nu intelege, nimeni nu te mai crede
Nimeni, nimenea

Cum sa poti sa recunosti razand
Iubirea
Cum sa poti vedea cand ochii plang
Iubirea
Nu te-au invatat sa crezi
Iubirea
Nu te-au invatat sa vezi

Dar vine maine si-ai sa te ridici
Stii ca maine, simti ca maine vei putea
Vine maine si-ai sa pleci de-aici
Stii ca nu e, simti ca nu e vina ta

Multe lacrimi adunate-n rai
Prea multe, multe vise ingropate-n rai
Prea multe iaduri adunate-n rai
Prea multe iaduri adunate-n rai

Read more...

Iubind pe cei ce te urăsc

>> joi, 7 mai 2009

Minţi luminate au descoperit că, în contextul istoric al credinţelor şi ideilor religioase, doar creştinismul propovăduieşte iubirea vrăjmaşilor.

"Cel ce cade în genunchi cerând TATĂLUI TRUPESC iertare, cu sufletul vede, de la depărtare raiul. Cel ce cade în genunchi pentru a cere iertare TATĂLUI CERESC este deja cu sufletul zburdând prin rai. Iar cel ce cade in genunchi cerând din suflet iertare DUŞMANULUI, pregateşte raiul nu doar pentru unul, ci pentru două suflete."
"Tot ceea ce e rău în om e doar accidental. Nu dispreţuiţi pe nimeni, chiar dacă vedeţi oameni agitaţi, indecenţi, beţi sau înjurând într-un limbaj obscen. Chipul Lui Dumnezeu se păstrează chiar şi în ei, însă la un nivel poate prea profund, de care ei înşişi nu sunt conştienţi. E normal ca vrăjmaşul să pângărească acest chip şi să-l acopere cu murdării.
Nu e deloc uşor să vezi chipul Lui Dumnezeu în cei care te ocărăsc şi care se arată sub chipul unei fiare. Dar cu atât mai mult trebuie compatimiţi pentru că sufletul lor e desfigurat, poate fără a mai putea fi refăcut vreodată, sfârşind în chinuri veşnice... Cât de greu e acest lucru: să-şi iubească cineva vrăjmaşii!"

“Aţi auzit că s-a zis: “Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte”. Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două. Celui care cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta. Aţi auzit că s-a zis: “Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău”.

“Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru? Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Au nu fac şi neamurile acelaşi lucru? Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este.”

Ştim noi, oare, dacă nu cumva i-am greşit mai mult aproapelui, decât el nouă?

Read more...

Rugăciunea

>> vineri, 1 mai 2009

" Prima treaptă este rugăciunea trupească, care constă în citirea de rugăciuni alcătuite de mai înainte. Omul are nevoie de răbdare, trudă şi sudoare, căci mintea se împrăştie şi inima nu încearcă nici un simţământ, nici o bucurie, pierindu-i dorinţa de a se ruga. Totuş, fără a ţine seamă de acest lucru, hotărăşte-ţi o rânduiala de rugăciune şi ţine-te de ea. Acesta este rugăciunea lucrătoare.


Treapta a doua este rugăciunea cugetării: mintea s-a desprins să se reculeagă în vremea rugăciunii şi se roagă cu luare aminte, fără risipiri. Mintea se concentrează cu totul asupra cuvintelor scrise şi le rosteşte ca şi cum ar fi cugetate de ea însăşi.

Treapta a treia este rugăciunea simţirii: inima se încălzeşte prin luare aminte şi ceea ce mai înainte era un simplu gând ajunge acum simţire. La început a fost un text duhovnicesc citit, apoi a devenit o cugetare duhovnicească, şi ceea ce a fost o simplă cerere prin cuvinte se transformă în simţire de absolută necesitate.

Cel care a trecut de prima treaptă - lucrătoare - şi de cea de-a doua treaptă - gânditoare - şi a ajuns la o adevărata simţire se va ruga fără cuvinte, căci Dumnezeu este un Dumnezeu al inimii."

Din cartea "Tinerii vremurilor de pe urmă - ultima şi adevărata răzvrătire". Sfântu Teofan Zâvorâtorul

"Un om se ruga si la inceput a crezut ca rugaciunea inseamna a spune ceva. Dar...a inceput sa stea tot mai mult tacut, pana cand, in cele din urma a inteles ca rugaciunea inseamna A ASCULTA."
- Sören Kierkegaard

"Cerul este plin de răspunsuri la rugăciuni pe care nimeni, niciodată, n-a avut curajul să le facă."
- Billy Graham

"Dacă mi-ar fi răspuns Dumnezeu la toate rugăciunile mele, nu ştiu unde aş fi fost acum."
-
C.S. Lewis

"Dacă ar fi cineva în stare să-i facă pe credincioşi să se roage, sub puterea lui Dumnezeu, ar deschide uşa celei mai mari treziri spirituale pe care a văzut-o vreodată acest pământ!..."
- Leonard Ravenhill

"Nu te mai stradui sa-i dai indicatii lui Dumnezeu, asteapta-te ca in rugaciune sa ti se spuna tie ce trebuie sa faci."
- John Bunyan

Read more...
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
"Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ţi-s.
Adevăratele înfrângeri,
sunt renunţările la vis."

Radu Gyr - Îndemn la luptă

  © Blogger templates Sunset by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP