Toleranţa

din cartea "Tinerii pe calea întrebarilor" de Laurenţiu Dumitru
Articolul complet : http://www.laurentiudumitru.ro/carti.php?id=2&cap=41

"Si nu fiti partasi la faptele cele fara de roada ale intunericului, ci mai degraba osanditi-le pe fata (Efeseni 5, 11)

Fratilor, chiar de va cadea un om in vreo greseala, voi cei duhovnicesti indreptati-l, pe unul ca acesta cu duhul blandetii, luand seama la tine insuti, ca sa nu cazi si tu in ispita (Galateni 6, 1). Sfantul Pavel ne indeamna de buna seama, insa astazi nu mai putem atrage atentia, nu mai putem constientiza tineretul acesta debusolat, si nu numai - intreaga opinie publica -, asupra pericolelor de langa noi, fara a fi catalogati intoleranti. . E aproape imposibil sa-ti asumi lupta cea buna a marturisirii lui Hristos cu nadejdea ca pui o caramida la reasezarea lumii de maine pe temelia valorilor crestine, fara a fi acuzat de fundamentalism religios, misticism bolnavicios si intoleranta.

In spiritul tolerantei trebuie sa acceptam anormalitatea aproapelui si s-o numim - normalitatea lui. In general se spune: "atat timp cat nu ma afecteaza personal ceea ce face, gandeste sau traieste aproapele este in regula, ce-mi pasa mie?...". Prin chemarea pe care Hristos ne-a facut-o, noua crestinilor, ne pasa de ceilalti. Indiferenta este cu siguranta pacat, iar toleranta, in situatia asta, inseamna pur si simplu a nu iubi. Hristos ne indeamna sa avem dragoste unii pentru altii, ne indeamna sa suferim cu cei ce sufera...

Lucrurile insa nu se pot pune in randuiala cand toleranta te invata ca si neoranduielile trebuie sa existe. Nu se poate face educatie sanatoasa intr-o lume in care esti nevoit sa tolerezi, sa-l intelegi pe fiecare asa cum e fara sa incerci sa-l aduci pe drumul cel bun...

Poate nici ei nu-s multumiti cu alegerile facute (caci omul face si raul pe care nu-l doreste, cf. Romani 7, 19), dar noi, in spiritul tolerantei, respectam alegerile lor nefericite.

Oamenii se tem uneori sa nu cada in judecarea aproapelui, desi atunci cand sincer te doare caderea cuiva si cu dragoste nadajduiesti ca, spre slava lui Dumnezeu si folosul sau sufletesc, se va vindeca, nu e judecata. Parintii ne invata sa facem distinctia clara intre fapta pacatoasa si omul pacatos. Nejudecarea pacatului tradeaza nepasare si racire a inimii...

Nu suntem adusi la existenta pentru "a fi", ci mai ales pentru "a deveni". "Caut pe cineva care sa ma accepte asa cum sunt", spun multi. Deseori, "asa cum sunt" se refera la acceptarea patimilor, a viciilor in viata personala. De ce oare unii simt un mare gol in suflet? Pentru ca ei "sunt", dar nu vor "sa devina"!

Am cazut deseori sub povara neputintelor mele. Multi au tinut sa-mi arate ca ma apreciaza oricum, "asa cum sunt". Prietenii mei si vecinii mei in preajma mea s-au apropiat si au sezut; si cei de aproape ai mei departe au stat (Psalmi 37, 11). Desi aproape fiind, departe erau. Eu as fi preferat o mana intinsa, un sfat bun ca sa se implineasca Scriptura care spune: Purtati-va sarcinile unii altora si asa veti implini legea lui Hristos! (Galateni 6, 2). Sincer Il rog pe Hristos Domnul sa ma fereasca pe viitor, la vremuri de cercare, de oameni toleranti si ingaduitori cu mine!

Cel ce leapada mustrarea isi urgiseste sufletul sau, iar cel ce ia aminte la dojana dobandeste intelepciune (Pilde 15, 32)."