"Nu societatea în care trăim ne mântuieşte, ci felul în care trăim în ea... Adam piere în Rai, iar Lot se mântuieşte în Sodoma." - Sf. Ioan Gură de Aur

Dragostea vs dreptatea

>> vineri, 22 mai 2009

Am uitat cel mai important lucru din ortodoxie. Ortodoxia este religia iubirii depline, deşi nu s-ar spune asta atunci când scoţi capul pe fereastra. Dar paradoxal cu lumea, învăţatura ortodoxa e a iubirii depline. Eu am uitat asta. Spun toate astea pentru cei ce vor să înceapă să cunoască Calea, Adevărul şi Viaţa. Am aflat mai multe, dar setea mea de dreptate m-a copleşit şi am uitat iubirea. Poate nu s-a vazut, deşi eu ştiu mai bine cum mă comport. Dorind ca şi ceilalţi să simtă ceea ce simt eu, să se apropie de credinţă, deveneam "incisiva", mustrătoare, uitând blândeţea şi dragostea. Adesea mi-am uitat calmul şi deveneam mult prea "luptătoare" pentru principiile mele. Asta nu înseamnă că trebuie să devenim "mieroşi", cu o toleranţă dusă la extrem, tăcând atunci când totul e anormal, ca nu cumva să ne facem de ruşine şi să fim excluşi din "gaşcă".


Acum câteva luni, îmi spuneam că voi "călca" pe oricine îmi stă în cale. Oricare cale bună sau rea ar fi, voi trece peste el, nepăsătoare. Şi totuşi...mi-am dat seama că e ceva putred în gândirea asta. Mi-am dat seama că dacă tu mergi pe calea cea buna şi ai impresia că cineva vrea să-ţi devieze drumul sau că îţi sta în drum, nu trebuie nici să te împiedici de el şi nici să treci peste el. Trebuie să-l iei cu tine, să îl tragi de mânecă şi să-i spui "Vino cu mine!".
Sper să primiţi sinceritatea mea cu inima deschisă.

Legat de ceea ce am scris mai sus am găsit un articol foarte bun pe care o sa îl postez aici. L-am gasit pe blogul http://www.ortodoxiatinerilor.ro

Dragostea vs dreptatea?

"Nu de putine ori, am avut fiecare dintre noi momente in viata cand am judecat pripit iar mai tarziu ne-a parut rau pentru aceasta. Si, daca suntem sinceri cu noi, de cele mai multe ori judecam prost pentru ca o facem privind din prisma situatiei de moment si a dreptatii noastre iar nu din cea a vesniciei si a dragostei.

Dreptatea insoteste dragostea (si invers) intotdeanua , dar vicleanul diavol le-a separat in mintea noastra ca si cum ar fi lucruri distincte, si de cele mai multe ori trambitam sus si tare cu dreptatea noastra iar dragoste nu avem fata de aproapele. De foarte multe ori se intampla ca noi sa avem o farama de dreptate iar aproapele (oamenii dragi din viata noastra de obicei) sa aibe o alta farama de dreptate. Si fiecare trage pe bucatica lui de dreptate din orgoliu mergand de la cele mai mici conflicte pana la stricari de prietenii si casnicii. Iar la urma ramane fiecare cu bucatica lui de dreptate si cu mult amar in suflet, caci dreptatea singura nu tine de cald nimanui.

Mai este si situatia cand putem sa avem dreptate in totalitate intr-o situatie dar mandria din noi ne face sa ne afirmam pozitia cu imfatuare, cu ton de dispret fiind complet lipsiti de dragoste. Pacat ca in acele momente nu ne suna in urechi “De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.”

Nimic nu zidesc bine fara dragoste si vorba parintelui Arsenie Boca “mustrarea invinge dar nu convinge” iar mai departe parintele Teofil Paraian ne explica ca “Este şi aceasta o cugetare la care e bine să luăm aminte. Are şi mustrarea rostul şi puterea ei, dar ea, ca şi constrângere, doar învinge, însă de convins nu convinge. De la învingere până la convingere e o cale lungă, poate tot atât de lungă, cât cea de la informaţie la convingere, cât cea de la urechi la inimă”

Atitudinea de a impune dreptatea fara dragoste in fata semenilor este ca si cum am intra cu bocancii in inimile lor. Si care dintre noi isi doreste sa pateasca asa la randu-i?

Domnul Hristos, fiind insusi Adevarul putea sa trimita pe toti pacatosii in iad pana acum caci nu este nimeni fara de pacat dar in schimb ce a facut? “Iata stau la usa si bat…” Si a asteptat Domnul cu negraita rabdare si dragoste pe pacatosi iar multi dintre ei s-au pocait si au devenit mari sfinti.

Noi stim ca dreptatea este adevarul iar Adevarul este Hristos. Asa ca cel care are dreptate cu adevarat atunci are si dragoste, pentru ca Hristos este dragoste si iertare totodata. Deci daca avem pretentia ca intr-o disputa cu cineva sa avem dreptate atunci se cade sa avem si blandete si iertare deopotriva."

3 comentarii:

Anonim 22 mai 2009 la 14:13  

Abia acum descoperi asa ceva.Inca e bine.Pentru unii insa, e tarziu iar pentru altii nu conteaza.

Anonim 23 mai 2009 la 04:32  

E ca si cum bine a zis poetul: " a ne trezi e dreptul nostru sfant, pentru pornirea morilor de vant...". Mi-a placut mult: " ...caci dreptatea singura nu tine de cald nimanui." In rest ... numai la superlativ. Te apropii.

Anonim 24 iunie 2009 la 14:05  

@Anonim,
Niciodata nu e prea tarziu.
Altfel, ce-ar mai fi nadejdea?

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
"Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ţi-s.
Adevăratele înfrângeri,
sunt renunţările la vis."

Radu Gyr - Îndemn la luptă

  © Blogger templates Sunset by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP