"Nu societatea în care trăim ne mântuieşte, ci felul în care trăim în ea... Adam piere în Rai, iar Lot se mântuieşte în Sodoma." - Sf. Ioan Gură de Aur

Iubind pe cei ce te urăsc

>> joi, 7 mai 2009

Minţi luminate au descoperit că, în contextul istoric al credinţelor şi ideilor religioase, doar creştinismul propovăduieşte iubirea vrăjmaşilor.

"Cel ce cade în genunchi cerând TATĂLUI TRUPESC iertare, cu sufletul vede, de la depărtare raiul. Cel ce cade în genunchi pentru a cere iertare TATĂLUI CERESC este deja cu sufletul zburdând prin rai. Iar cel ce cade in genunchi cerând din suflet iertare DUŞMANULUI, pregateşte raiul nu doar pentru unul, ci pentru două suflete."
"Tot ceea ce e rău în om e doar accidental. Nu dispreţuiţi pe nimeni, chiar dacă vedeţi oameni agitaţi, indecenţi, beţi sau înjurând într-un limbaj obscen. Chipul Lui Dumnezeu se păstrează chiar şi în ei, însă la un nivel poate prea profund, de care ei înşişi nu sunt conştienţi. E normal ca vrăjmaşul să pângărească acest chip şi să-l acopere cu murdării.
Nu e deloc uşor să vezi chipul Lui Dumnezeu în cei care te ocărăsc şi care se arată sub chipul unei fiare. Dar cu atât mai mult trebuie compatimiţi pentru că sufletul lor e desfigurat, poate fără a mai putea fi refăcut vreodată, sfârşind în chinuri veşnice... Cât de greu e acest lucru: să-şi iubească cineva vrăjmaşii!"

“Aţi auzit că s-a zis: “Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte”. Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt. Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa. Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două. Celui care cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta. Aţi auzit că s-a zis: “Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău”.

“Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru? Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Au nu fac şi neamurile acelaşi lucru? Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este.”

Ştim noi, oare, dacă nu cumva i-am greşit mai mult aproapelui, decât el nouă?

5 comentarii:

Anonim 8 mai 2009, 14:11  

Am auzi odata, pe cineva, inaltand o ruga pentru dusmani, care suna cam asa:" da-le,Doamne la dusmanii mei, sanatate, fericire,spor mult, si bani multi, multi,etc...". L-am intrebat de ce totusi un asa de lung "acatist", impanat cu toate cele bune, stiindu-l cat de raptor este in viata de zi cu zi. Vroiam chiar sa-l " acuz" de fatarnicie, ipocrizie, ca oricum il stiam ca nu le doreste asa ceva in-amicilor lui. Si s-a dovedit ca am intuit corect samavolnicia. Dar iata ca si raspunsul lui a avut o motivatie pe masura firii lui pragmatice. Le doresc toate astea pentru ca, daca ei au de toate si se simt bine, atunci vor uita de mine si ma vor lasa in pace, numai asa voi scapa de ei. Deci motivul in sine nu era nicidecum unul de iubire neconditionata a aproapelui ( dusman sau prieten )ci unul de a scapa, de a-ti feri pielea, de a-i indeparta pe vrajmasi si "pretini". Oare e corect?

Lifer 9 mai 2009, 05:55  

O sa citez din învăţăturile părintelui Cleopa.

"Prima treaptă a păcatului este a face fapta bună cu scop rău.Pentru că fapta bună făcută cu scop rău n-are plată, ci ea trece de partea scopului şi se pierde.Sufletul şi viaţa faptei bune este scopul.Dacă fapta bună este făcută cu scop rău, ea trece de partea scopului şi se face una cu el.
Că scopul este ori al iubirii de slavă, ori al iubirii de treaptă, ori al iubirii de câştig...Trebuie sa privim şi asupra scopurilor cu care ne nevoim şi urmăm Lui Dumnezeu. S-ar putea să ne nevoim şi să rămânem cu mainile goale la urmă, dacă scopul este altul. Deci scopul faptelor bune totdeauna să fie spre slava Lui Dumnezeu."

Lifer 9 mai 2009, 12:11  

Adică degeaba ne rugăm pentru duşmani daca ne rugăm cu ură pentru ei sau daca ne rugăm să ne lase în pace. Dacă ne fac viaţa grea, să acceptăm asta ca cei care au fost prigoniti pentru Hristos şi să ne rugăm să găseasca calea cea bună. Nu să fie sănătoşi, bogaţi şi să deţină alte lucrui materiale pentru a ne lăsa pe noi in pace. Să fie sănătoşi ca să poată indeplini voia Lui Dumnezeu şi să fie imbogăţiţi sufleteşte.

Ela 21 mai 2009, 03:10  

Sa-l iubesti pe vrajmas inseamna
A-i da lui insusi sansa de-a iubi.

Ioan Alexandru - Iubire

Anonim 1 iulie 2009, 02:27  

Nu stiu de ce..dar in zilele de azi..cuvantul ,,iubire" si-a pierdut valoarea. Sensul lui,,a iubi" a fost prelucrat ani la rand..si acum a ajuns sa fie sinonim cu ,,a fi atras de cineva" din punct de vedere fizic sau moral...Acum toti ne iubim partenerul/partenera, copilul,si rudele..dar nu ne mai iubim intre noi..nu se sacrificam unii pentru altii,nu ne mai respectam unii pe altii..Pacat!Pacat!Pacat!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
"Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ţi-s.
Adevăratele înfrângeri,
sunt renunţările la vis."

Radu Gyr - Îndemn la luptă

  © Blogger templates Sunset by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP