"Nu societatea în care trăim ne mântuieşte, ci felul în care trăim în ea... Adam piere în Rai, iar Lot se mântuieşte în Sodoma." - Sf. Ioan Gură de Aur

Înca un an cu Veşnicia şi Dorul în suflet

>> joi, 31 decembrie 2009






A mai trecut un an, s-a dus…
Si-n veci n-o sa mai vie
Si cati crestini ne-au parasit
S cate suflete-au pornit
Cu el in vesnicie
Asa trec anii dupa ani
Si duc cu ei la vale
Si pe bogati, si pe sarmani
Pe mame dragi, lasand orfani
Si tot ce afla-n cale
In anu-acesta poate treci
Si tu, iubite frate
Vezi zilele sa le petreci
Caci acolo pe unde mergi
Vei fi-ntrebat de toate
Si ce folos de-ai castiga
Aicea lumea toata
Si sufletul ti l-ai uitat
Caci pentru el n-ai adunat
Nimica niciodata
O, Dumnezeule Ceresc
Rugamu-Te fierbinte
Sa fii cu noi in orice zi
Si-n anul care va veni
Sa ne ajuti Parinte




Bucura-te de binefacerile zilei...suporta cu rabdare greutatile;

pentru ieri suntem morti, iar pentru maine nici nu ne-am
nascut.


Un an nou cat se poate de frumos tuturor. Va multumesc pentru toate sfaturile si bucuriile pe care le-am aflat...
Îi multumesc lui Dumnezeu ca m-a invatat cat de mare e dragostea Lui pentru noi...

Sper ca in viitorul an... fiecare zi din cele 365 sa ne invete sa iubim. Pentru ca ...



Iubirea este o comoara fara pret, cu care poti dobandi o lume intreaga, care-ţi ingaduie sa rascumperi nu numai pacatele tale, dar si pe ale altora.
- F.M. Dostoievski


Imi doresc ca noul an să ne înţelepţească să găsim veşnicia în fiecare clipă şi să ne aprindă inimile de dor către Parintele ceresc.

Read more...

Copilule cu ochi senini

>> vineri, 25 decembrie 2009

Să primim venirea Domnului în lume ca pe o renaştere a sufletului.
Fie ca praznicul acesta să vă aducă multă smerenie....

Cred că naşterea pruncului Iisus e una din cele mai mare dovezi de iubire ale însăşi IUBIRII...arătate omenirii.
Dacă toate le-a facut Tatăl prin Fiul, atunci şi mântuirea lumii trebuia să o săvârşească tot prin Fiul. Apoi, dacă în Fiul au fost aşezate toate, tot Fiul trebuia să vină şi să le strângă iarăşi mai tare, în Sine, în dragostea Sa, de vreme ce, în mare parte, slăbiseră legăturile lor cu El şi se dezbinaseră între ele, prin păcat. " Căci întru El au fost făcute toate...şi toate întru El sunt aşezate...Că întru El a binevoit Dumnezeu să sălăşluiască toată plinirea...Şi printr-Însul toate cu Sine să le împace."

Creat după chipul Său, omul însuşi a fost făcut ca să fie un fiu a lui Dumnezeu, după cum este El Fiu al Tatălui. Şi când chipul acesta se întinase, tot El a venit să-l refacă, luând fire omenească şi făcându-Se astfel un model mai apropiat al oamenilor.


Read more...

Lumina lina, Logos Sfant

>> miercuri, 23 decembrie 2009





[...]

Cine te cunoaşte, te iubeşte...Iubindu-te nădăjduieşte ca intr-o zi lumina lina...Vei poposi la noi deplina. Cine primeste sa te creada....Trei oameni vor veni sa-L vada.

[...]

Read more...

Filă din jurnalul celei ce trebuia sa fie mamă

>> duminică, 20 decembrie 2009


Merg. Cum de mai pot merge? Ah...acum nu mai contează asta. Deşi frigul imi intră în oase, îmi simt tâmplele ude şi fruntea plină... de sudoare... de teamă.

Vine o maşină. Farurile puternice bat în spatele meu. Nu îmi pasă. Nu mă dau înlături. Acum nimic nu mai contează când văd în faţa ochilor umbra unei foste mame. Dacă nu sunt o criminală, atunci de ce am mâinile însângerate şi pântecul pustiit de umbra unui înger?! Frigul îmi urcă fiecare vertebră a coloanei lăsând în urmă fiori ce mă cutremură din toate încheieturile. Apoi îmi cuprinde maxilarul cu o încleştare de gheaţă. Simt şiroaie pe obraji. Se aude claxonul. " Doamnă, aveti grijă!". A, da! Maşina. Aş fi vrut să nu mai aud nimic. Să dispar ca o pulbere de cenuşă aruncată pe sub roţile maşinilor. Instinctul mă apără şi îmi urc picioarele greoaie pe bordura trotuarului. Îmi continui drumul, dacă mai am unul..., sub privirile trecătorilor. Nu mai e mult până acasă. Nu ştiu sigur dacă mai vreau să ajung. Am atâtea întrebări care umblă ca fantasmele prin mintea mea. Dar mai ales imagini, secvenţe evanescente, dar care apar mereu în faţa ochilor mai clare ca niciodată tocami atunci când vreau să mă liniştesc. Dar cum să-mi mai găsesc eu liniştea... Când eu am omorât-o?


Mă opresc în mijlocul parcului...
E atâta veselie...Uite-i cum trec. Fiecare cu pecetea lui, cu sentimentul şi cu propria bătaie de inimă. Toţi aleargă ca umbrele colorate, ca luminiţele ce se pierd în cetina bradului...de Craciun. A... Craciunul, cadouri, zâmbete, căldură... Ca în fiecare an. Fiecare om merge în drumul său. Pe mine nu mă vede nimeni? Se pare că nu. Nu mai sunt o călătoare. Se sfârşeşte. Mai sunt doar câteva clipe. Ajung acasă şi se va sfârşi. Continui să merg. Pe asfalt se aude zgomotul tocurilor mele...Mă îngrozesc proprii mei paşi. Dar...se mai aude ceva. De unde vin glasurile acestea nepământeşti? Îmi întorc privirea, iar în întunecimea străzii lugrube...o bisericuţă, ca o văpaie în mijlocul pustietăţii. Paşii mei se îndreaptă spre scările luminate. Ce cor de îngeri înalţă slavă Creatorului? De unde galsurile acestea care îţi ridică duhul şi din cea mai nenorocită mocirlă?
Mi se pleacă genunchii pe scările reci...

Poate pentru prima oară în viaţa mea mă rog fără a spune vreun cuvânt. Faţa-mi palidă şi înlăcrimată este brăzdată de lumina fadă ce se strecoară prin geamurile bisericii. Nu îndraznesc să intru. Liniştea străzii îmi îngăduie să aud din lăcaşul sfânt, fiecare vibraţie a vocilor. Acum îmi dau seama...printre lacrimi văd mai bine. Mai presus de cadouri, de zăpadă, de brazi, de ornamente, de mâncăruri...Crăciunul e naşterea pruncului Iisus. Îmi pare rău, Doamne, că nu ştiu mai multe despe Tine. Of, Doamne, lacrimile care cad în faţa Ta îmi spală ochii şi mă face să văd ceea ce nu am văzut mai demult. Cum, cum am putut? Un Prunc vine pe lume pentru a o izbăvi de păcat, iar un alt prunc moare fără a afla de lumea aceasta...moare poate aruncat acolo printre gunoaie. Nu vreau să fiu o ucigaşă! Tu, Dumnezeule, Te-ai născut pe paie... Oare pruncul nenăscut n-ar fi avut căldura unei locuinţe?

Acum e rece. Ştiu că Tu poate mă vei ierta, dar oare...eu...?

Read more...

Aşa vorbeşte Domnul Slavei

>> duminică, 13 decembrie 2009

Un video mic făcut de mine pe melodia Paulei Seling... sper să vă placă!


Asa vorbeste Domnul Slavei

Asa vorbeste Domnul Slavei
In glasul Sfintei Liturghii
Desi m-am inaltat la Ceruri
Eu nu va las
Eu nu va las orfani copii

In fiecare liturghie
Eu ma cobor din nou la voi
Din nou e coasta Mea strapunsa
Si-Mi curge sange
Imi curge sangele suvoi

Ma rastignesc din nou pe cruce
Pe masa Sfantului Altar
Primiti-Mi sangele si trupul
Sa nu vin iarasi
Sa nu vin iarasi in zadar

Eu sunt aici din totdeauna
In Sfantu-Altar spre rasarit
Bisericile sfinte-s goale
Crestinii mei,
Crestinii mei au ratacit

Veniti copiii mei la Mine
Caci vreau cu voi sa locuiesc
Sa va impac din nou cu Tatal
Si de pacat, si de pacat sa va feresc


Read more...

Râsul e molipsitor

>> sâmbătă, 12 decembrie 2009

Meseria lui - să facă oamenii să râdă prin râsul său

Read more...

"Colind" - preluat de pe Oameni si demoni

>> joi, 3 decembrie 2009


Curând ai să vii iarăşi Doamne
să Te naşti în canal
pe o ţeavă fierbinte
ascultând cum pe deasupra
trece lumea grăbită să
ne uite

Şi-ai să plângi mult
şi anul ăsta cu noi
pentru tot Pământul
pentru tot ce e rău...
o să ne-ncălzim
arzând gunoi
şi spălându-ne inimile
în plânsul Tău...

O să fii şi Tu orfan şi sărac
pentru vre-o trei zile
cât va ţine cheful de-afară
pân-o s-adoarmă cei care
se-mbată şi zbiară
în Numele Tău,
Copile...

Apoi până la anul
te vei întoarce în Cer
şi noi vom rămâne iarăşi
singuri în ger
în loc de casă de mamă
de tată
doar cu-o icoană de-a Ta
afumată

care să ne aducă aminte
cu nesfârşite suspine
cum va fi Crăciunul
când vom veni
noi
la Tine...

Read more...
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
"Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ţi-s.
Adevăratele înfrângeri,
sunt renunţările la vis."

Radu Gyr - Îndemn la luptă

  © Blogger templates Sunset by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP