"Nu societatea în care trăim ne mântuieşte, ci felul în care trăim în ea... Adam piere în Rai, iar Lot se mântuieşte în Sodoma." - Sf. Ioan Gură de Aur

Timpul?!

>> duminică, 29 martie 2009

Unii se grăbesc să termine şcoala, alţii să se căsătorească, alţii aşteptă să se nască copilul lor, apoi aşteptă să crească, ne grăbim ..."grăbim" ziua de mâine, dar uităm de ziua de azi. Nemulţumiţi de prezent, ne grabim mereu.

Am sa pun aici câteva fragmente dintr-un articol care merită citit şi care ne invata cum sa ne "chivernisim timpul".

"[...]Mai întâi aş vrea să vă atrag atenţia asupra unui lucru pe care îl cunoaştem şi îl discutăm cu toţii. Anume, că nu este deloc necesar să fugim după timp ca să-l prindem. Timpul nu fuge de noi, ci fuge înspre noi. Fie că eşti atent la următorul minut ce vine spre tine, fie că nu ai nici o idee despre asta, el va veni peste tine. Viitorul, orice ai şti despre el, va deveni prezent, aşa că nu este nevoie să încerci să sari din prezent în viitor. Putem să aşteptăm firesc ca lucrul acesta să se întâmple, iar din punctul acesta de vedere putem fi perfect statornici şi totuşi să ne mişcăm în timp, fiindcă timpul este cel care se mişcă[...]"


"[...]Greşeala pe care o comitem deseori faţă de viaţa noastră interioară este să ne închipuim că dacă ne grăbim vom ajunge mai iute în viitorul nostru - oarecum asemenea celui care se zoreşte să ajungă din ultimul vagon al trenului în primul, sperând că distanţa dintre Londra şi Edinburgh va fi redusă în felul acesta. Când avem de-a face cu un exemplu de acest gen, vedem numaidecât cât este de absurd, dar, arunci când ne străduim să trăim cu un milimetru în avans faţă de noi înşine, nu simţim absurditatea întreprinderii noastre[...]"

"Fiindcă ceea ce contează în viaţă e mersul şi nu sosirea..."

Read more...

Semnal de alarmă

>> marți, 24 martie 2009

Scrisoare catre liceeni...TUDOR CHIRILA

"Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveti o sansa. Noi am fost fericiti ca am descoperit Coca-cola si bananele si am crezut ca daca noi citim, si ei vor citi. Si ca toti vom progresa si tara o sa aiba scapare. Noi ne-am inselat. Unii dintre noi au plecat de aici. Castiga bani acolo si tanjesc dupa orasul asta imputit. Voi insa, voi aveti o sansa. Voi, aveti sansa.

Nu va ganditi la furat. E calea cea mai simpla. Stiu ca ati aflat ca asa te imbogatesti. Daca ai pamant sau daca faci afaceri cu statul. Stiti voi ceva despre tva si cum ai putea sa-l furi, dar nu va e inca foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cat se va fura mai mult, cu atat se va construi mai putin, iar copiii copiilor nostri vor mosteni un imperiu de cenusa. Sunteti tineri si totusi habar n-aveti ce inseamna un Bucuresti in care se circula normal. Daca voi habar n-aveti si daca Ei continua sa fure, ganditi-va la copiii nostri. Nu e nici o sansa.

Cititi. Cititi mult. Cititi tot ce va pica in mana. Nu-i mai ascultati doar pe profesori. Cititi orice, fara discernamant. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, cautati-va intre voi. Vedeti care cititi aceleasi lucruri si inhaitati-va. Numai in haita de oameni destepti o sa reusiti. Unul singur dintre voi va fi mancat. Zece insa, s-ar putea sa reusiti. Ganditi-va de pe acum sa-i inlocuiti. Timpul lor trebuie sa se termine. Trebuie sa-i dominati. Dar nu cu gandul ca veti fura mai mult ca ei. Asta e calea simpla care va va sufoca mostenitorii. Ce-o sa faceti cu milioanele intr-un oras mort? Ce-o sa cumparati, cu banii gramezi? La ce-ti foloseste un Lamborghini cand n-ai o autostrada? De ce sa ai o vila intr-un cartier sufocat de inundatii?

Nu va dusmaniti profesorii. Sunt oameni amarati, din ale caror drame puteti invata. Isi dau priceperea pe un salariu de nimic si va invata carte. Nu va bateti joc de ei. Au muncit, si nu e vina lor ca parintii vostri s-au descurcat mai bine. N-aveti nici un drept sa-i dispretuiti. Nu le sunteti superiori. Banii parintilor vostri nu va reprezinta. Va reprezinta doar ceea ce puteti scoate pe gura. Aveti grija ce scoateti pe gura. Vremea pumnului si a bodiguarzilor a trecut. O sa calatoriti, iar copiii francezi invata carte, englezii la fel. Va confruntati cu o lume care acum e mai deschisa decat oricand. Hotii de la putere nu sunt in stare sa va spuna cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu va pot spune care e influenta lui Schopenhauer in Sarmanul Dionis si nici de ce este Eminescu un romantic intarziat. Foarte putini o sa va spuna cine a pictat Cina cea de taina si de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca sa faca un mare film. Ei vor sti doar sa va invete sa furati. Iar calea asta, mai devreme sau mai tarziu, se va infunda si ne va asfixia copiii.

Nu va mai luati dupa ziare. Nu dau doi bani pe generatia voastra, nu va dati seama? Pentru ei, cu cat sunteti mai prosti, cu atat le va fi mai usor sa va vanda orice "rahat" Iar mizeria pe care o veti cumpara va fi obtinut de la prosti, platiti pe masura. Adica prost. Eleva porno este un exemplu. Nu cititi ziarele. Cititi cateva, cele care va informeaza. Nu marsati la orice promotie. Fiti mai selectivi.

Nu fumati iarba si nu va dati in cap cu alcool, cu orice pret. O sa le dati apa la moara incultilor si hotilor de la putere. Le va fi mai simplu sa va catalogheze drept o generatie de distrusi, iar banii destinati salvarii voastre, ii vor fura. E timp si pentru iarba, e timp si pentru tequilla. Acum insa trebuie sa invatati, pentru ca in curand nu va mai fi timp pentru asta, caci veti intra in viata adanc de tot, si e mai rau ca in jungla. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.

Nu alergati dupa bani cu orice pret. Banii trebuie sa va fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie sa fie cunoasterea. Cu cat veti sti mai multe, cu atat veti fi mai inalti. Orice carte citita, orice lectie invatata, se vor aseza sub voi si va vor ridica deasupra celorlalti. Veti domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decat asta. Europa cumpara inteligenta. Romania nu cumpara nimic pentru ca hotii nu construiesc, hotii fura. Nu uitati ca va fura pe voi si asta trebuie sa va opreasca. O sa auziti toata viata de Napoleon si de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii vostri nu vor sti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc.

Sunteti tineri. Nu va ganditi ca sunteti slabi. Puterea voastra sta in curatenie. Sunteti curati, n-au apucat sa va manjeasca, dar daca dintre voi nu se vor ridica luptatorii, o sa va improaste cu noroiul strazilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picatura de noroi sunt banii care n-au ajuns pe strada aia. Trebuie sa schimbati asta. Care e calea? Sa cititi. Literatura universala o sa va invete sa deosebiti Binele de Rau. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toti deosebesc Binele de Rau. Din prezentul amaratei asteia de tari nu puteti invata Binele. Binele puteti fi voi. Si cu cat veti fi mai multi buni, cu atat veti sufoca raul. Nu e imposibil. Dati scrisoarea asta mai departe. Deveniti buni, mai buni, cei mai buni si raspanditi-va precum lacustele.

Nu-i invidiati pe oamenii cu bani. Nu va faceti modele din baietii de bani gata, din baietii de oras. Dupa treizeci si noua de ani le va ramane doar o lista lunga de femei. Or trofeele astea sunt trecatoare. Cand imbatranesti si trofeul tau va fi o baba. Dupa asta vine singuratatea. Voi aveti sansa sa lasati ceva in urma voastra. Banii nu sunt Calea. Priviti unde ne-a adus setea de bani.

Nu va resemnati, asta nu duce nicaieri. Capul plecat, sabia il taie. Protestati, luptati, protestati. Cu scop, insa. Nu degeaba, ca altfel se transforma in latrat. Invatati legile. Invatati-va drepturile. Atunci veti sti cand are cineva voie sa va legitimeze. Veti sti cum sa luptati, daca veti sti legile. Apoi o sa vedeti ca legile sunt proaste. Si veti intelege ca trebuie sa le schimbati. Pare greu si cere timp. Dar, Doamne, voi aveti timp si pentru voi nimic nu e greu. Voi nu intelegeti ca SUNTETI SCHIMBAREA? Daca voi lasati tara asta pe mana hotilor, atunci, de-abia copii vostri vor mai avea o sansa! Caci sansa vine o data la o generatie. Noi am pierdut. Cativa dintre noi, si nu suntem putini, va putem ajuta. Noi suntem Fomila si Setila, dar voi sunteti Harap-Alb. Alegeti dintre voi pe adevaratii lideri. Sa-i alegeti si sa nu-i invidiati. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar si cosmarul. Vor fi salvatorii vostri, dar se vor pierde pe ei insisi. Liderii trebuie sa fie dintre voi. Si trebuie sa-i cautati de pe acum. Uitati-va unii la altii in fiecare zi si cautati-va capitanii. Altfel veti pieri o data cu noi. Si atunci portile libertatii ne vor fi inchise si EI vor castiga. Cine sunt ei? Stiti foarte bine. Ii vedeti in ziare, in fiecare zi.

Salvati-va! Salvati-ne! Este o singura cale! Lupta cunoasterii!! Si cand veti fi castigat lupta cunoasterii, de-abia atunci veti cunoaste sa luptati cu adevarat!!!

Nu va amagiti cu prezentul... Salvati-va in viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceti?"
Tudor Chirila

Read more...

Fiecare are un scop

>> luni, 23 martie 2009

"Am vazut pe strada un copil gol, inghetat si flamand. M-am suparat si i-am strigat lui Dumnezeu:
- De ce permiti acest lucru? De ce nu faci nimic?
Dumnezeu nu mi-a raspuns.
In aceeasi noapte, cand ma asteptam mai putin, mi-a raspuns: „Am facut ceva: te-am creat pe tine”."


Read more...

Scrisoare către tine

>> vineri, 20 martie 2009


Am găsit o scrisoare. Era pentru mine, pentru tine, pentru noi toţi.

Dragul meu,

Cum iti mai merge? Desigur, Mi-as dori mult sa putem vorbi doar noi amandoi, dar stiu ca pentru aceasta aproape niciodata nu ai timp. Am hotarat deci sa-ti scriu o scrisoare, pentru a-ti spune cat de mult te iubesc.

Te-am vazut aseara, cand discutai cu prietenii tai. Am asteptat toata ziua; poate vei dori sa vorbesti si cu Mine. ti-am daruit un apus de soare minunat la sfarsitul zilei si am asteptat. insa niciodata nu ai gasit timp sa vorbim. Aceasta M-a durut, dar Eu totusi te iubesc, pentru ca sunt Prietenul tau.

Noaptea trecuta te-am privit cum dormeai si am dorit cu ardoare sa-ti ating fruntea, de aceea am revarsat lumina lunii pe fata ta. Si din nou am asteptat, dorind sa cobor la tine ca sa putem vorbi.

A sosit dimineata si Eu am avut atatea daruri pentru tine, dar te-ai intors in patul tau, dorind sa-ti prelungesti macar pentru cateva clipe somnul dulce, si ai amanat intalnirea noastra.


Ca de obicei, dimineata ai putin timp. Te-ai spalat, ti-ai periat dintii cu grija, te-ai imbracat ordonat si te-ai grabit la lucru. Cand ai privit ultima data in oglinda, ai observat din mers Biblia pe masa si atunci inima Mea a tresaltat la gandul ca vei dori sa Ma asculti. Dar ai renuntat si inchizand usa dupa Tine, ai plecat. Lacrimile tristetii Mele erau in ploaia de afara. Dar totusi Eu te iubesc!

În timpul zilei am incercat sa vorbesc cu tine prin norii albi, prin albastul cerului si prin linistea ierbii verzi. ti-am soptit aceasta prin frunzele copacilor si ti-am spus-o bland prin splendoarea florilor. Am alergat catre tine, spunandu-ti: "Te iubesc!" in paraiasul de munte si in minunatul cantec al pasarilor. Odata, uimit de frumusetea si gingasia florilor ai meditat la Creatorul lor, si Eu am crezut ca acum te vei hotara sa vorbesti cu Mine. insa un gand oarecare, se pare important pentru tine, ti-a abatut atentia. Da, probleme, si nu putine.... insa Eu as putea sa te ajut in rezolvarea lor.

Îti amintesti cand ai primit acea veste trista?

O, cum Am dorit atunci sa-ti sterg lacrimile! Desi nu erai atent la Mine, ti-am trimis in dragostea Mea o adiere de vant calda si usoara, plina de miresmele naturii pentru a te mangaia in tristetea ta. Dar nici atunci nu te-ai gandit la Mine...

Seara, cand ai venit acasa, obosit dupa o zi plina de probleme, ai cinat in graba si ai pornit televizorul. Absorbit de emisiunile TV, nici nu ai observat cum s-a scurs timpul; am asteptat, sperand ca iti vei aminti de Mine. Ai mers la culcare si ultima Mea speranta de a vorbi cu tine s-a stins. Voiam atat de mult sa-ti daruiesc putere, mangaiere, intelegere...

Dragul meu, cand va mai incepe o zi, cand vei fi in tumultul ei, in amurg sau in orice clipa a ei, cand iti este greu, cand esti trist si singur - aminteste-ti de iubirea Mea fata de tine. Este o iubire mai adanca decat marea, mai inalta decat cerul si mai cuprinzatoare decat cele mai profunde nevoi ale inimii tale. Te iubesc cu o iubire vesnica, de aceea iti pastrez bunatatea Mea.

Voi raspunde la intrebarile pe care de atatea ori le-ai gasit fara raspuns. iti voi aduce linistea dupa care tanjesti de atata timp. Langa Mine vei gasi cu adevarat fericirea si vei afla pacea launtrica. Cheama-ma si-ti voi raspunde, iti voi fi alaturi si te voi ajuta.

Eu te-am creat, te-am ales, te iubesc si te astept!
Al tau prieten care te iubeste,
Iisus Hristos








Read more...

Iarna demografică - Declinul familiei

>> joi, 19 martie 2009

Ce-ati face daca ati avea dovezi zdrobitoare si convingatoare, provenite de la savanti eminenti, economisti, politicieni si lideri civici si religiosi din 33 de tari, ca cel mai mare pericol cu care se confrunta lumea nu este supra-popularea, ci scaderea accentuata si imbatranirea populatiei?

Ce-ati face daca ati afla ca populatia Romaniei va scadea la 14-16 milioane in 2050 si la 8-9 milioane in 2100?

Ce-ati face daca ati afla care vor fi efectele acestei crize asupra felului de viata, obisnuintelor si sperantelor voastre pentru generatiile viitoare?

“Iarna Demografica - Declinul Familiei” este primul dintr-o serie de documentare care exploreaza fiecare aspect al declinului demografic care deja se face simtit.

“Iarna Demografica - Declinul Familiei” este filmul pe care adeptii corectitudinii politice, ai controlului populatiei, ecologistii radicali si promotorii “culturii mortii” n-ar vrea sa il vedeti.

“Iarna Demografica - Declinul Familiei” va dezvaluie consecintele dramatice ale stilului de viata “modern”, marcat de declinul familiei si al moralitatii, de banalizarea avortului si “normalizarea” homosexualitatii, de influenta otravitoare a majoritatii mass-media si a “culturii Hollywood” care inoculeaza egoismul, frivolitatea si fuga de responsabilitate.


Read more...

Din "Descoperirea Lui Dumnezeu în inima omului"

Cateva fragmente din cartea " Descoperirea Lui Dumnezeu în inima omului" de Ieromonah Serafim Rose.

"Mi-a fost dat ca, din anii petrecuti in inchisoare, sa duc cu mine, pe spatele meu batut, care aproape s-a frant sub povara, aceasta experienta esentiala: cum devine fiinta umana rea şi cum devine buna. In tinerete, intoxicat de succese, ma simteam infailibil si, din aceasta cauza, eram crud (am fost sergent in armata)‚ imbatat de putere, am fost un ucigas şi un tiran. In cele mai rele momente ale mele, eram convins ca fac bine şi ma acopeream complet cu argumente sistematice, şi numai când m-am intins pe paiele mucezite din inchisoare, am simtit inlauntrul meu primele semne ale binelui”


"Treptat mi s-a descoperit ca linia care desparte binele de rau nu trece printre state, nici printre clase sociale, nici printre partide politice, ci direct prin inima fiecarui om – şi apoi prin toate inimile omenesti... Si chiar şi inlauntrul inimilor coplesite de rau, se pastreaza un mic cap de pod al binelui. şi chiar si in cea mai buna dintre toate inimile, ramane nedezradacinat... un coltisor de rau”.

"Cineva Îl intalneste pe Dumnezeu atunci când accepta situatiile date, primindu-le cu iubire in inima. Aceasta inima iubitoare este cea prin care oricine poate ajunge la cunoasterea adevarului, chiar daca, uneori, Dumnezeu trebuie sa doboare şi sa smereasca inima ca s-o faca receptiva – ca in cazul persecutiilor Sfantului Apostol Pavel care a inceput prin a varsa foc impotriva crestinilor şi a-i persecuta."

Fotografie realizată de tata :)

Read more...

Mai presus de minuni e "aprinderea" inimii

>> miercuri, 18 martie 2009


"Doi dintre ucenicii lui Hristos calatoreau pe drumul Emausului. Insusi Hristos, in chiar ziua Invierii Sale, apropiindu-Se şi mergand impreuna cu ei i-a intrebat de ce sunt atât de tulburati. La randul lor, ei L-au intrebat daca nu cumva este singurul care nu stie ce s-a intamplat in Ierusalim. Ei I-au spus ca a fost acolo un mare prooroc pe care L-au ucis şi Care, apoi, ar fi inviat din morti, dar ei nu stiau ce sa creada. Atunci Hristos a inceput sa le deschida inimile şi sa le talcuiasca cele spuse in Vechiul Testament ca avea sa se intample cu Mesia.
In tot acest timp, ucenicii nu L-au recunoscut pentru ca El nu venise la ei cu semne şi minuni ca sa-i impresioneze. Mai tarziu, când au ajuns la Emaus, Hristos S-a facut ca merge mai departe şi ar fi plecat de la ei fără sa se lase recunoscut daca ei nu L-ar fi rugat – din simpla dragoste pentru un strain in nevoie – sa petreaca noaptea cu ei. In cele din urma, când a stat impreuna cu ei şi „a frant painea” asa cum o facuse la Cina cea de Taina, li s-au deschis ochii, au cunoscut ca este Insusi Hristos şi El S-a facut nevazut chiar in fata lor. Atunci au inceput sa spuna unul catre altul şi sa-si aminteasca cum ardeau inimile lor pe cale, tot timpul cat a fost cu ei, desi nu-L recunoscusera. Deci ceea ce i-a facut sa-L recunoasca până la urma a fost aceasta „aprindere a inimii” şi nu faptul ca S-a facut nevazut in fata lor, caci asa ceva pot face şi magicienii. Asadar, mai intai de toate, nu minunile Il dezvaluie omului pe Dumnezeu, ci ceva de la Dumnezeu care se reveleaza inimii pregatite pentru aceasta. Iata ce se intelege prin „aprinderea inimii” prin care cei doi ucenici au intrat in relatie cu Dumnezeu Cel intrupat.
-->
Aici vedem cum lucreaza asupra omului ceea ce numim noi „revelatie” sau „descoperire”: inima este miscata şi transformata de prezenta lui Dumnezeu, sau a cuiva care este plin de Duhul Sfant, sau doar de auzirea adevarului predicat despre El."


din "Descoperirea Lui Dumnezeu în inima omului" de Ieromonah Serafim Rose

Read more...

Pilda biscuiţilor

>> marți, 17 martie 2009


"Intr-un aeroport statea o tanara care urma sa faca o calatorie mai lunga. Si-a cumparat de acolo o carte, ca sa treaca mai repede timpul, si un pachet de biscuiti.
S-a asezat pe un scaun, si-a pus bagajele langa el si s-a apucat sa citeasca. L-a un moment dat s-a intors sa ia un biscuite din pachetul de langa ea. A observat cu surprindere ca la mica distanta era asezat un domn care citea un ziar si care, fara sa-I ceara permisiunea a inceput sa ia si el din pachetul cu biscuiti.
Cu toate ca s-a simtit indignata, politetea a impiedicat-o sa ii reproseze ca are un comportament nepotrivit. Dar pe masura ce ea lua cate un biscuite, lua si el unul si asta a facut ca pana la urma tanara sa devina foarte nemultumita.
Cand a luat din pachet penultimul biscuite, ea s-a intrebat plina de resentimente: “ Oare indrazneste sa mi-l ia si pe ultimul?”
Barbatul a luat intr-adevar ultimul biscuite, l-a rupt in doua si i-a oferit zambind cald o jumatate. Simtind ca el a depasit limita bunului-simt, tanara s-a ridicat furioasa si s-a indreptat spre un alt colt al salii de asteptare.
A deschis geanta ca sa puna inauntru cartea si, spre marea ei surprindere, a vazut inauntru pachetul cu biscuiti pe care il cumparase. In acel moment a coplesit-o un sentiment de rusine.
A inteles ca pachetul din care mancase nu era al ei, ci al barbatului care citea ziarul… El a impartit plin de bunatate chiar si ultima bucatica pe care o avea, fara sa se simta indignat, superior sau furios."

Read more...

De ce nu ni se arată Dumnezeu in chip văzut

>> duminică, 15 martie 2009


Ascultam predica de la biserică. De ce nu ni se arată Dumnezeu în chip văzut, se întreabă mulţi. Aşa cum cel rău nu se arată, din viclenie (pentru că dacă s-ar arăta am ştii că suntem subjugaţi de el şi ne-am feri de păcate), aşa şi Dumnezeu nu se arată din bunătate. El ne respectă libertatea noastră de a alege şi de a crede. Dacă s-ar arăta aşa cum am vrea noi să Îl vedem, ne-ar încălca libertatea, pentru că noi am fi siguri atunci că există Dumnezeu şi toţi am crede. Deci credinţa adevărată ar dispărea. "Fericiţi cei ce au crezut şi n-au văzut". Dacă L-am vedea nu ar mai fi nevoie să ne dovedim credinţa şi să trecem prin toate încercările. Dacă L-am vedea am fi cumva subjugaţi să credem. Deci îndoiala nu ar mai fi în sufletele noastre. Dar când depăşeşti îndoiala, fără să Îl vezi cu ochii, ci doar cu inima, atunci credinţa e mult mai puternică. El nu vrea să fim subjugaţi. Vrea să Îl găsim în inima noastră şi credinţa să fie mult mai puternică. Să simţim "arderea inimii" şi să putem să distingem dumnezeii mincinoşi care ni se vor arăta ochilor. El vrea să ne antrenăm în credinţă. Să nu ne bazăm pe ochii noştri, ci pe inima noastră, pentru că la sfârşit ochii ne vor fi înşelaţi.

Read more...

La final

>> sâmbătă, 14 martie 2009


Cauţi. Cauţi pierdut in deznadejde sensul vieţii. Întrebator şi orb umbli prin lume şi faţa ţi-e izbită de nedreptate. Pustiu, singur în intuneric, plin de ură şi fără speranţă. Totul ţi se pare negru, cu miros de moarte, până şi părul tău miroase a fum, iar porii tăi sunt inundaţi de izul alcoolului. Mergi, încovoiat, iar picioarele sfâşie asfaltul...simţi o greutate care te apasă...TRECUTUL. Ai făcut ce ai vrut. Ai fost liber. Acum nu mai eşti, dar nici măcar nu ai fost de fapt, ai fost doar subjugat de păcate.
Viaţa şi-a desenat tabloul trist pe faţa ta.
Trupul tău încă mai tanjeşte după păcat, deşi eşti stafidit şi palid. Imagini, vorbe, şoapte, bârfe, râsete, distracţie, tristeţe, iubiri pierdute...un adevarat scenariu de film trece prin faţa ta. Sprijinit de peretele scorojit, stai lovit de filmul vieţii tale. Îţi aminteşti "Trăiesc clipa. Atunci când simt, o fac. Mă încred în sentimentele mele de moment." Periculos. Ai trăit clipa, dar oare ai trăit viaţa cu adevărat?

Au fost momente în viaţa ta când ai râs de ceilalţi pe nedrept poate; au fost momente când ai plâns, când te-ai distrat, când ai vorbit, ai dat sfaturi, când ai iubit, când ai urât, când ai fost umilit, când ai vorbit în cel mai murdar mod posibil. Dar peste tot şi în toate a fost alegerea ta. Acum, viaţa a trecut pe lângă tine în timp ce tu făceai altceva. Ai crezut că ai luat cele mai bune decizii. Ai crezut în instinctul tău, în sentimentul de moment şi ai fost luat de val, niciodată nu ai fost împotriva spiritului de turmă. Ai mers cu turma( care işi face propria lege de robie) în loc să o analizezi.
Nu ai ascultat de nimeni şi de nimic. Independent, ţi-ai făcut propria ta lege şi acum stai şi te întrebi la sfarşitul jocului, dacă nu cumva propria ta lege te-a trădat. O, şi cât te-a trădat. Ţi-ai pus cătuşele la mâini, amăgit că pe ele scria libertate. Acum e sfârşit. Nici nu mai simţi răceala zidului. Deschizi ochii şi lângă tine vezi că mai e un om. E la fel de bolnav ca tine. La fel de bolnav şi de slăbit, de palid, dar el...pe el îl deosebeşte ceva de tine. Cu toate că şi el priveşte moartea în ochi, el...el e fericit?! Cum???

Ţie îţi tremură toate mădularele, când ştii că totul s-a terminat. Eşti panicat, îngrozit, iar inima iţi sare din piept. Dar omul ăsta, bătrânul ăsta sfrijit de lângă tine, poartă cea mai mare linişte şi pace. Murdar şi plin de cenuşă, aproape că nimic nu îl deosebeşte de tine. Doar că el aşteaptă ceva, pe cineva, cu o bucurie imensă, iar lacrimile i se scurg, arzând obrajii, în timp ce tu eşti terifiat de necunoscut, de moarte. Moartea e aceeşi, viaţa e aceeaşi pentru toată lumea, noi decidem cum să le trăim. El aşteaptă viaţa veşnică, tu...tu aştepţi moartea veşnică...şi unica întrebare care dăinuieşte în sufletul tău: "De ce?"

La final, după ce ai alergat atât pentru a fi în rând cu lumea, decoperi că ai uitat ceva. Când liniştea bătrâneţii te cuprinde, descoperi pe cineva pe care L-ai uitat într-un colţ îndepartat al inimii tale. Dumnezeu. De ce nu L-ai cunoscut mai demult? De ce nu ai vrut să fii lângă El în viaţa asta crudă, să împartaşesti totul cu El? Ai uitat de sensul vieţii. Reflexia Lui în tine. Se poate vedea Dumnezeu în tine? Sau eşti doar o oglindă spartă şi murdară? Te întrebi de ce nu L-ai cunoscut. Ai avut posibilitatea, iar acum erai fericit că te întalneşti cu El, dar eşti doar speriat că nu Îl cunoşti.

Read more...

Lecţie de viaţă


Un professor de filosofie statea in fata studentilor sai avand cateva obiecte pe catedra.

Cand a inceput ora, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare si a inceput sa-l umple cu pietre avand diametrul de aproximativ 5 cm.

Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin.

Toti studentii au fost de acord ca borcanul este plin.

Apoi a luat o cutie de pietricele si le-a turnat in borcan, scutarandu-l usor.

Desigur, acestea s-au rostogolit printre pietrele mari si au umplut spatiile ramase libere. I-a intrabat din nou pe studenti daca borcanul este plin.

Au fost din nou de acord ca este plin si au ras.

Profesorul a luat o cutie de nisip pe care l-a turnat in borcan, scuturandu-l usor.

Desigur nisipul a umplut spatiul ramas liber

Acum, spune profesorul aratand spre borcan, vreau sa recunoasteti ca aceasta este viata voastra.

Pietrele mari sunt lucrurile importante : familia, partenerul, sanatatea si copiii vostri, lucruri care , chiar daca totul este pierdut, si numai ele au ramas, viata voastra tot ar fi completa.

Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza : slujba, casa si masina

Nisipul reprezinta lucrurile mici care completeaza restul.

Daca puneti in borcan mai intai nisipul, nu mai ramane loc pt. Pietrele mari si pentru pietricele.

La fel se desfasoara si viata voastra, daca va consumati timpul si energia cu lucruri mici, nu veti avea niciodata spatiu pt. lucrurile importante.

Fiti atenti la lucrurile care sunt esentiale pt. fericirea voastra.

Jucati-va cu copiii vostri, faceti-va timp pentru controale medicale, duceti-va partenerul la dans.

Va ramane mereu destul timp sa mergeti la serviciu, sa faceti curat in casa, sau sa duceti gunoiul.

Aveti grija de pietrele mari, in primul rand de lucrurile care intradevar conteaza.

Stabiliti-va prioritatile. Restul este doar nisip.


Read more...

Don't give up

>> miercuri, 11 martie 2009

Superb. Comentariile sunt de prisos.


Josh Groban-Don't Give Up You Are Loved

Don’t give up
It’s just the weight of the world
When your heart’s heavy, I
I will lift it for you
Don’t give up
Because you want to be heard
If silence keeps you, I
I will break it for you

Everybody wants to be understood
Well I can hear you
Everybody wants to be loved
Don’t give up
Because you are loved

Don’t give up
It’s just the hurt
That you hide
When you’re lost inside, I
I’ll be there to find you

Don’t give up
Because you want to burn bright
If darkness blinds you I
I will shine to guide you

Everybody wants to be understood
Well I can hear you
Everybody wants to be loved
Don’t give up
Because you are loved

You are loved

Don’t give up
It's just the weight of the world

Don't give up
Everyone needs to be heard

You are loved

Read more...

Paradox

>> luni, 9 martie 2009


"Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem: cladiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi, dar minti mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai putin; cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin. Avem case mai mari, dar familii mai mici, Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp; avem mai multe functii, dar mai putina minte, mai multe cunostinte, dar mai putina judecata; mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa medicina, dar mai putina sanatate. Bem prea mult, fumam prea mult, Cheltuim prea nesabuit, Râdem prea putin, Conducem prea repede, Ne enervam prea tare, Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi, Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar. Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile. Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des. Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata, Am adaugat ani vietii si nu viata anilor. Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin. Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior. Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune. Am curatat aerul, dar am poluat solul. Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre. Scriem mai mult, dar învatam mai putin. Planuim mai multe, dar realizam mai putine. Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam. Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii ca niciodata, dar comunicam din ce în ce mai putin. Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor rapide si relatiilor superficiale. Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorturi, Case mai frumoase, dar camine destramate. Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice stare, de la bucurie, la liniste si la moarte. Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior..."



Read more...

Pentru adolescenţi

>> sâmbătă, 7 martie 2009

Pentru a NU spune " Nu am stiut. Nimeni nu mi-a spus!"

Salvează-ţi viaţa.



SEX IN AFARA CASATORIEI ARE UN PRET (part 1)




SEX IN AFARA CASATORIEI ARE UN PRET (part 2)

Read more...

Povestea crizei financiare

>> joi, 5 martie 2009


"A fost odată ca niciodată un biet lustragiu care îşi câştiga existenţa, da, aţi ghicit, lustruind pantofii domnilor care intrau şi ieşeau dintr-o clădire impozantă din centrul NW.

Niciodată nu ştiuse exact ce clădire este aceea în faţa căreia lucra de ani de zile, poate era o bancă poate era o bursă, poate vreun minister important însa domnii bine îmbrăcaţi care intrau acolo opreau adeseori la el pentru a-şi lustrui pantofii. Lustragiul nostru era priceput în ceea ce făcea, folosea numai cremă de pantofi de cea mai bună calitate şi era vesel şi optimist.

Într-un cuvânt era mulţumit cu munca lui, iar clienţii lui la fel aşteptându-şi răbdători rândul la lustruit.

Într-o zi însa s-a oprit la el un client nou, mai deosebit de ceilalţi care l-a întrebat prietenos:

"Ce faci aici? Ce-i cu tine aşa de vesel? Nu ţi-a spus nimeni de criza financiara? "

Ce-i drept nu-i spusese nimeni, nici unul dintre domnii aceia bine îmbrăcaţi care intrau în banca sau ce-o fi fost acolo, probabil toţi la curent cu criza.

"Poate nu le pasă de tine sau poate n-au avut suflet să îţi spună însă criza financiara e pe drum şi ne va afecta absolut pe toţi nu va scăpa nimeni, nici măcar tu un biet lustragiu. Aşa că dacă ai un dram de minte iţi iei măsuri din timp, ca să nu fii luat pe nepregătite. Aceasta e meseria mea, sunt expert, ştiu ce vorbesc."

După plecarea domnului binevoitor, lustragiul nostru rămase pe gânduri. Poate că într-adevar nici unul dintre clienţii lui nu îl considerase demn să îl pună la curent cu criza financiară. Noroc cu domnul cel prietenos care îi voia binele. Aşa că lustragiul a început să ia măsuri încât să nu fie luat pe nepregătite de criza financiară. Pentru început folosea mai puţină cremă de pantofi şi mai de proastă calitate. Apoi a început să aloce mai puţin timp fiecărui client, după cum se spune "time is money." A început să socializeze mai puţin cu aceştia, criza e criză, nu mai e timp de "small-talk". Preocupat de criza financiara devenise îngândurat, tăcut şi îşi făcea treaba de mântuială. Aşa că încetul cu încetul clienţii săi fideli cărora le plăceau veselia şi calitatea muncii lustragiului au început să se rărească. Iar lustragiul nostru cu fiecare client pierdut era mulţumit într-un fel ciudat că domnul cel binevoitor a avut dreptate.

"Ce m-aş fi făcut dacă expertul nu m-ar fi prevenit la timp? Acum as fi fost probabil luat pe nepregătite de criza financiara."

Sper ca aţi tras deja concluzia: Evitaţi sfaturile specialiştilor. "

Read more...

Libertate

>> marți, 3 martie 2009


"Cine ne schimbă, omule? Nimeni. Gândim liber, suntem liberi să decidem ce vrem." Gândeşte-te, oare chiar nu te influenţează nimeni? Oare chiar decizi ce vrei cu adevărat? Cum gândeam înainte şi cum gândim acum? Cu cât vedem mai mult, cu cât ni se vorbeşte mai mult, cu cât ni se repetă aceleaşi minciuni în fiecare zi de către mass-media, cu atât devenim mai flexibili, mai deschişi către orice rău, dar asta fără să ştim...pentru că ni se spune că gândim liber, ni se spune să trăim clipa şi nu viaţa. Ni se repetă minciuni peste minciuni şi sunt implantate atât de bine în creierul nostru încât devin nişte adevăruri veritabile. Parade gay, violuri, crime, sex, corupţie, jafuri, violenţa şi iar sex. Toate ne sunt repetate în fiecare zi şi au devenit deja normale. Acceptăm să fim legaţi la ochi, culmea, cu un zâmbet tâmp şi libertin şi cu o bală în colţul gurii. E ca şi cum ţi-ar pune cineva catuşele la mâini şi tu ai spune că eşti liber.

Libertatea asta e mascată. Ai minţi dacă ai spune că nu te influenţeaza deloc Tv-ul, tabloidele etc. pentru că peste tot vezi acelaşi lucru. Totul îţi dictează ce să faci, iţi dictează o viaţa fără Dumnezeu şi îţi spune că poţi să faci ce vrei, eşti un om liber. Te lipseşte uşor, uşor de Dumnezeu, subtil şi poate pentru totdeauna. Dar tu nu ştii că libertatea asta e de fapt robie în adevăratul sens al cuvântului...Cum poţi să crezi că atunci când suntem dependenţi de orice nimic, suntem liberi? Oare asta e libertatea? Să fim dependenţi? Nu. Libertatea e atunci când nu mai eşti dependent de nici un păcat, când măcar încerci să simţi ce e cu adevărat libertatea. Să simţi că nu mai eşti subjugat de răutaţi. Nu ştiiadevărata libertate e de la Dumnezeu, Hristos?! Cum poţi să ştii, dacă nici măcar nu ai încercat să Îl cunoşti...El ne aşteaptă.

" Dumnezeu nu-ţi cere să reuşeşti, El vrea doar să încerci din tot sufletul."
" Dacă Dumnezeu nu există şi tu ai crezut în El, nu ai pierdut nimic. Dar dacă Dumnezeu exista şi tu nu ai crezut în El, ai pierdut totul." Pascal

Read more...

Înainte de toate...

>> luni, 2 martie 2009

Opreşte-te oriunde ai fi şi întreabă-te: Ce rost are?! Ce rost are să fugim, să ne agităm, să uităm pentru ce suntem cu adevărat aici...Ce rost are?!Ia o pauză si pune-ţi în ordine ideile.

Sunt o mie de lucruri, fapte, cuvinte care te pot face fericit. Gândeşte-te la ce te pasioneaza, la visele pe care nu le-ai împlinit, la persoanele pe care le-ai uitat şi cu care ai amintiri deosebite, la prietenii vechi cu care împartaşeai fiecare răsărit de soare. Strânge totul în albumul sufletului tău şi completează-l cu fotografii noi din viaţa ta. Realizează lucruri pe care nu le-ai facut niciodata...nu îţi mai fie teama că ceilalţi vor vrea sa te împiedice să ajungi la visele tale.
E ca atunci când plouă. Plouă şi fugim cu toţii de parca ne ard stropii de apă. De ce fugim de ploaie? De ce nu ne ridicăm fruntea spre cer, să zâmbim şi să simţim ce nu am mai simţit niciodată...pentru ca fugeam? Fugim ...fugim de noi. De ce vrem să devenim nişte roboţi, lipsiţi de orice urmă de uman?
Să nu uităm că înainte de toate suntem Oameni.

Read more...
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
"Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ţi-s.
Adevăratele înfrângeri,
sunt renunţările la vis."

Radu Gyr - Îndemn la luptă

  © Blogger templates Sunset by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP