"Nu societatea în care trăim ne mântuieşte, ci felul în care trăim în ea... Adam piere în Rai, iar Lot se mântuieşte în Sodoma." - Sf. Ioan Gură de Aur

...de gândit

>> marți, 29 septembrie 2009


"Nu tensiunile din afară creează un comportament negativ.


Gândeşte-te că eşti o portocală.
Când o portocală este stoarsă întreaga presiune vine din exterior, nu?
Şi ce se întâmplă?
Curge sucul, nu-i aşa?
Dar de fiecare dată când apare o asemenea presiune, tot ceea ce iese la iveală este doar ceea ce se află în portocală."

Waine Dyar

Via mail

Read more...

"Când eram mai tânăr şi la trup curat"

>> vineri, 25 septembrie 2009

Cât de frumos e să fii curat moral.

Îmi privesc colegele (unele)...aş vrea să rămână aşa frumoase şi senine şi după 4 ani (având în vedere că sunt la liceu) . Da, eu pe majoritatea colegelor le văd inocente, chiar dacă trăim în vremurile astea pline de sexualitate.
Cât de frumoasă e fecioria! Cu tot riscul de a fi luată în râs. Trebuia să spună cineva asta, dacă nimeni nu are curaj.


Nu pot să o explic în cuvinte, dar pot să o definesc vag ca fiind prietenia dintre deminitate şi smerenie, modestie. Când eşti curat...eşti demn, dar în acelaşi timp smerit. Eşti demn pentru că nu te laşi călcat în picioare de murdăriile lumii şi smerit pentru că eşti părăsit de lume. Fecioria e o taină pe care mulţi o află după ce o pierd.
Spunea un poet : " Când eram mai tânăr şi la trup curat...". Mă gândesc că dacă acea puritate este adesea asociată cu tinereţea, atunci de ce noi, tinerii, nu trăim ca atare? Ca nişte tineri adevăraţi? Unde ne e candoarea...? Cine ne-a furat frumuseţea?

Read more...

Dumnezeu - între judecător şi prieten

>> vineri, 18 septembrie 2009


"Un batran a fost adus intr-o sala de tribunal. Era acuzat ca a furat paine. Judecatorul l-a intrebat daca este vinovat. Batranul a recunoscut ca este vinovat, dar a adaugat: „Am furat painea pentru ca imi era foame.” Judecatorul era un om intelept si bun, care iubea oamenii. El a spus omului: „Domnule, eu va simpatizez, dar nu putem permite oamenilor sa fure pentru ca le este foame. Ati incalcat legea si va trebui sa platiti o amenda sau sa mergeti la inchisoare.”
Batranul a clatinat din cap si a spus: „Nu am bani”. Atunci judecatorul a facut un lucru minunat. Si-a scos roba de judecator si a lasat-o pe scaun, a coborat spre locul unde statea batranul. Punandu-si mana pe umarul lui, a spus: „Ca judecator al tau, trebuie sa te condamn, dar ca prieten vreau sa platesc amenda pentru tine.” Judecatorul a scos banii din propriul sau buzunar si a platit amenda batranului."

O poveste care se aseamănă foarte mult cu ceea ce a făcut Hristos pentru noi. S-a dezbrăcat de slava Sa pentru mântuirea noastră.

Read more...

Între noroi şi câmpuri cu flori

>> duminică, 13 septembrie 2009


...se luptă să vadă viaţa între noroi şi câmpuri cu flori. Dar...cu nădejdea că din noroi cresc nuferii.
În băltoaca asta de mocirlă în care înotăm cu toţii, dacă îţi ridici privirea spre Cer găseşti fericirea chiar dacă eşti în suferinţă, iar dacă ai capul plecat nu vezi decât nămolul din băltoacă. Apoi, tot în băltoaca asta, trecem prin multe teste de viaţă. Aici ne oglindim în nămol sau lăsăm să se oglindească Cerul în noi. Şi cel mai greu e că noi decidem. Avem în mâini o viaţă, ni s-a dat darul acesta, trebuie să ştim cui să i-l închinăm.

Tot timpul inventatorul ştie cel mai bine dintre toţi cum şi la ce se foloseşte creaţia sa. Aşa că...Cine a inventat viaţa? Cel care e Calea, Adevărul şi Viaţa. Închină-i viaţa Lui şi El o să te înveţe cum să o foloseşti mai bine.

Dacă te întrebi câteodată de ce ţi se întâmplă atâtea răutăţi, de ce cazi mereu sau de ce dacă există un Dumnezeu atât de iubitor îngăduie atâta suferinţă...Să ştii că El nu ne-a spus că suntem cruţaţi de necazuri. Ne-a spus că va fi mereu acolo să ne dăruiască iubirea Sa. Dacă un tată merge pe lângă copilul său, asta nu înseamnă că pruncul nu va cădea niciodată. Dar chiar dacă pruncul cade, tatăl este mereu acolo să-i vindece rănile. Suferinţele sunt pentru a alerga la El pentru vindecare, pentru a vedea că la Hristos găsim fericirea şi în greutăţile vieţii.

"În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea. " Ioan 16,33

Read more...

Binecuvântările lui Dumnezeu

>> joi, 10 septembrie 2009


Se povesteste că un tânăr, singur la părinti, urma să-si încheie cu brio studiile academice. De luni de zile admirase o masină expusă în vitrina unui magazin auto. Stia că tatăl lui îsi poate permite să cumpere o astfel de masină, asa că si-a exprimat dorinta să o primească în dar la absolvire.

Ziua mult asteptată se apropia, însă fără ca tânărul să poată depista vreun semn că masina mult visată va intra în posesia sa. O usoară dezamăgire începuse să i se cuibărească în inimă.
În seara dinaintea festivitătii de absolvire, tatăl si-a chemat fiul în birou. L-a felicitat pentru anii de studiu si i-a spus cât de mândru este de el si cât de mult îl iubeste. Apoi i-a întins o cutie frumos împachetată, rostind emotionat: „Felicitări, fiule!"

Fiul a deschis cutia, sperând că va găsi în ea cheile masinii. Însă în cutie se afla o biblie scumpă, îmbrăcată în piele, cu numele lui scris în litere aurite pe copertă.
Dezamăgirea i s-a transformat în mânie.
- Cu banii pe care îi ai, tu îmi dai ca dar la absolvire o Biblie?
Trântind Biblia pe biroul tatălui, tânărul a iesit furios din cameră, părăsind definitiv casa tatălui său.

Anii au trecut. Tânărul de odinioară avea de-acum o afacere prosperă si o familie frumoasă. Într-un târziu, si-a dat seama că vremea nu stă în loc si a hotărât să-si viziteze tatăl, pe care nu-l mai văzuse din ajunul absolvirii facultătii.

Însă înainte ca să poată pleca la drum, o telegramă fulger îl anuntă că tatăl lui a decedat si că toată averea i-a rămas lui, ca singur mostenitor.

Ajuns din nou acasă după ani de zile, inima i-a fost coplesită de tristete si regrete. A intrat în biroul tatălui său. La un capăt al mesei grele din lemn de stejar se afla biblia pe care o primise în ajunul absolvirii – în aceeasi pozitie în care o lăsase el înainte de a părăsi casa părintească. Cu ochii împăienjeniti de lacrimi, fiul a luat-o, a deschis-o si a început să citească în ea.

La un moment dat, întorcând încă o filă, un plic alb a fluturat la podea. S-a aplecat să ridice plicul, pe care se afla adresa magazinului auto de unde sperase cu ani în urmă să primească masina mult visată. În plic, un contract de vânzare, datat în ziua absolvirii. ACHITAT – scria în litere mari peste termenii contractului. Masina îl astepta de ani de zile în garaj.

De cate ori nu trecem cu vederea binecuvantarile lui Dumnezeu, doar pentru ca nu sunt "impachetate" cum ne -am asteptat?

Read more...

Să iubeşti pur şi simplu

>> joi, 3 septembrie 2009

Ne e greu să iubim pentru că de fiecare dată aşteptăm ca şi ceilalţi să ne iubească pe noi. Şi sincer, ne irosim timpul, ne agităm şi suferim aşteptând recunoştinţă şi iubire din partea altora. Deci ne vine greu să iubim fără condiţii. Condiţia noastră pentru a iubi e ca şi celălalt să ne iubească. Atunci noi când mai iubim, dacă mereu aşteptăm iubire din alte părţi?

Deja te privezi de libertatea iubirii când te întrebi dacă şi ceilalţi te iubesc. Ca să fii fericit este de ajuns să iubeşti. Găseşti o pace şi o împăcare cu sine când iubeşti pur si simplu.
Oare nu suntem în stare să iubim, dacă dragostea noastră nu e recompensată cu aceleaşi sentimente? Mai suntem capabili să iubim, dacă ceilalţi nu se arată recunoscători pentru ajutorul nostru, dacă nu ne laudă nimeni pentru sacrificiile pe care le facem, daca nu primim plata pe loc?

Uneori simţim că iubim umanitatea, pe toţi şi pe toate. Şi nu mai putem de fericire când gândim asta. Dar cu cât simţim că iubim umanitatea mai mult, cu atât ne dăm seama că am uitat să iubim omul.
Ne surânde ideea iubirii contemplative. O îmbraţişăm mai mult decât ideea iubirii active. Acceptăm mult mai uşor iubirea aceea însetată de fapte mari, pe care să le vadă toată lumea. Ba chiar te gândeşti că eşti în stare să îţi dai viaţa, să te jertfeşti dacă ai primi aplauze şi dacă ai fi slăvit.
Însă iubirea activă şi vie înseamnă străduinţă şi stăpânire de sine. Străduinţa de a iubi pe cel de lângă tine în fapte mici, mărunte, de zi cu zi. Iar apoi când ţi se pare că străduinţele nu au nici un rost şi că ceilalţi nici nu văd că tu îi iubeşti şi se comportă la fel de nepăsători, atunci descoperi că tu nu te-ai jertfit ca ei să te iubească, ci ca să găseşti fericirea în a iubi pur şi simplu. Când ţi se pare că te-ai îndepărtat de ţelul dorit, tocmai atunci l-ai atins. Fiindcă nu mai aştepţi recunoştinţă din partea celorlalţi, ci vezi în tine că reuşeşti să iubeşti fără răsplată. Împlinirea ţelului e în interiorul nostru, iar când se împlineşte în interior, negreşit se împlineşte şi în exterior. Când vezi că ceea ce ţi-ai propus se împlineşte in inima ta, simţi lămurit puterea lui Dumnezeu care n-a încetat să te iubească şi să te călăuzească pas cu pas fără să ştii.

Read more...

Ateismul va fi învins, dar să fiţi atenţi cu ce va fi înlocuit!

>> marți, 1 septembrie 2009

Am citit cartea Sfântul închisorilor. M-a cutremurat atât de mult, simt o evlavie şi un ataşament puternic faţa de cei care au suferit în teminţele comuniste, mai ales de Valeriu Gafencu. Trăirile povestite sunt pline de o iubire-jertfă pe care numai Dumnezeu putea sa o lucreze prin aceşti oameni. Înainte de a trece la Domnul, Valeriu Gafencu, ne-a transmis un mesaj tuturor celor pentru care s-a jerfit în temniţe.

"În primul rând gândul şi sufletul meu se închină Domnului. Mulţumesc că am ajuns aici. Merg la El. Vă rog mult să-L urmaţi, să-l slăviţi şi să-L slujiţi. Sunt fericit să mor pentru Hristos. Lui îi datorez darul de azi. Totul e o minune. Eu plec, dar voi aveţi de purtat o cruce grea şi o misiune sfântă. În măsura în care mi se va îngădui, de acolo de unde mă voi afla mă voi ruga pentru voi şi voi fi alături de voi. Veţi avea multe necazuri. Fiţi tari în credinţă, căci Hristos îi va birui pe toţi vrăjmaşii. Îndrăzniţi şi rugaţi-vă! Păziţi neschimbat Adevărul, dar să ocoliţi fanatismul. Nebunia credinţei este putere dumnezeiască, dar tocmai prin aceasta ea este echilibrată, lucidă şi profund umană. Să-i iubiţi şi să-i slujiţi pe oameni. Au nevoie de ajutor, căci duşmani prădalnici caută să-i înşele. Ateismul va fi învins, dar să fiţi atenţi cu ce va fi înlocuit!"

Valeriu Gafencu - Sfântul închisorilor

Read more...
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
"Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ţi-s.
Adevăratele înfrângeri,
sunt renunţările la vis."

Radu Gyr - Îndemn la luptă

  © Blogger templates Sunset by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP