Iubeşte şi fă ce vrei
>> duminică, 13 februarie 2011
Nu, nu este o lozincă din televiziune, nici motto-ul unei emisiuni de ziua îndragostiţilor... Iubeşte şi fă ce vrei este chiar afirmaţia Sfântului Augustin. Despre efectul comercial pe care îl are Valentine's day asupra îndragostiţilor s-a tot vorbit în fiecare an. Cu toţii suntem invadaţi de inimioare şi ciocolăţele şi alte floricele care reuşesc să înlocuiască esenţa acestei sărbători, Iubirea. Iubirea, care azi se vinde în loc să se dăruiască. Să iubeşti şi să faci ce vrei pare o nebunie, dar dacă privim înăuntrul nostru aceasta este scrisă acolo ca o putere care ni s-a dăruit de la începutul lumii şi puterea aceasta este dragostea. Pentru că iubirea este o comoară fără preţ, cu care poţi dobândi o lume întreagă, care-ţi îngăduie să răscumperi nu numai păcatele tale, dar şi pe ale altora.
A face ce vrei atunci când iubeşti înseamnă că eşti călăuzit de duhul iubirii care te va feri să faci vreun rău şi-ţi va reda libertatea pe care patimile ţi-au răpit-o.
Singurul lucru pe care nu îl înţelege omul e că rupt din Iubire, sufletul nostru vrea tărâm asemeni...aşa cum spune Vasile Voiculescu în poezia sa mai grăitoare decât toate încercările mele de a vorbi despre iubire:
A face ce vrei atunci când iubeşti înseamnă că eşti călăuzit de duhul iubirii care te va feri să faci vreun rău şi-ţi va reda libertatea pe care patimile ţi-au răpit-o.
Singurul lucru pe care nu îl înţelege omul e că rupt din Iubire, sufletul nostru vrea tărâm asemeni...aşa cum spune Vasile Voiculescu în poezia sa mai grăitoare decât toate încercările mele de a vorbi despre iubire:
Mereu cerşim vieţii ani mai mulţi, aşa-n neştire,
Ne răzvrătim, ne plângem de pierderea noastră,
Şi încă nu-nţelegem că fără de iubire
Se veştejeşte Timpul în noi ca floarea-n glastră;
Rupt din eternitate, el vrea tărâm asemeni
Din care-altoiul şubred să-şi tragă seva nouă;
Noi îl primim cu gheaţă şi-l răsădim în cremeni
Când Dragostea-i unica vecie dată nouă.
Şi-n van acum te mânii pe mine şi m-arunci,
Minunile iubirii n-au stavile pe lume;
Ca Lazăr la auzul duioaselor porunci,
Oricând şi ori de unde mă vei striga pe nume,
Chiar de-aş zăcea în groapă cu lespedea pe mine,
Tot m-aş scula din moarte ca să alerg la Tine.
Ne răzvrătim, ne plângem de pierderea noastră,
Şi încă nu-nţelegem că fără de iubire
Se veştejeşte Timpul în noi ca floarea-n glastră;
Rupt din eternitate, el vrea tărâm asemeni
Din care-altoiul şubred să-şi tragă seva nouă;
Noi îl primim cu gheaţă şi-l răsădim în cremeni
Când Dragostea-i unica vecie dată nouă.
Şi-n van acum te mânii pe mine şi m-arunci,
Minunile iubirii n-au stavile pe lume;
Ca Lazăr la auzul duioaselor porunci,
Oricând şi ori de unde mă vei striga pe nume,
Chiar de-aş zăcea în groapă cu lespedea pe mine,
Tot m-aş scula din moarte ca să alerg la Tine.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu