Revenind

Hristos a inviat! sau... Hristos anesti! (in greceste)
Revin cu forte proaspete si cu cateva poze din Grecia...Sper sa va placa.

Setea si foamea de Dumnezeu i-a indemnat pe monahi sa piara lumii, sa se urce pe niste stanci abrupte ieste din neant, sa fuga de desertaciune si sa se daruiasca Domnului.

Să fugi de lume si totusi sa fii cu ea, să ai in inima pe fiecare, rugandu-te cu staruinta, nadejde si lacrimi pentru toti.

Asta este o iubire pe care noi nu o intelegem.
Cand luminile noastre se sting si fiecare se odihneste dupa o zi indelungata, acolo, in locuri tainice se aprind candelele si focurile rugaciunilor.

Se zguduie pamantul si cerul.

Toate se innoiesc...

HRISTOS A INVIAT! se aude de 3 ori.
Cu fiecare strigara tresare ceva in mine. Tresare piatra de pe inima mea...si-atunci, abia atunci incepe sa bata.

Ce pierde o lumanare daca daruieste alteia din lumina ei?
De-am fi si noi ca lumanarile. Sa ardem unii pentru altii si sa impartim lumina noastra tuturor.

"Viaţa e
un dar buclucaş. La început ai tendinţa să-l
supraestimezi crezând că viaţa pe care ai primit-o
este veşnică.

Apoi, dimpotrivă, îl subestimezi,
găsind că-i o porcărie, scurtă de nu-nţelegi
nimic din ea şi pe care uneori ţi-ar veni s-o
arunci de să nu se vadă.

Abia către sfârşit
pricepi că nu-i vorba de nici un dar, ci de un
simplu împrumut. Pe care trebuie să încerci să-l
meriţi."
- din "Oscar si Tanti Roz" de Eric-Emmanuel Schmitt

Cu drag