"Nu societatea în care trăim ne mântuieşte, ci felul în care trăim în ea... Adam piere în Rai, iar Lot se mântuieşte în Sodoma." - Sf. Ioan Gură de Aur

Cu dragoste, de la maica Siluana

>> joi, 29 octombrie 2009


În ceea ce îi scrie maica Siluana tânărului nedumerit, nu pot să simt decât inocenţă şi dragoste. Dar mai ales o căldură sufletească specifică maicii...


Cum trebuie să fie relaţia de prietenie dintre un băiat şi o fată care doresc să-şi păstreze curăţia trupească şi sufletească? Ce este, de fapt, acest gen de prietenie? Cum trebuie exprimată dragostea pentru celălalt în această situaţie?
Abc123


Dragă “Abc123″, adică Copil drag Domnului care te ascunzi sub aceste simboluri,
Felul în care ţi-ai ascuns identitatea mă face să primesc provocarea ta de a ne juca împreună de-a v-aţi-ascunselea! Aşadar, acum e rândul meu. Tu pui mâinile la ochi şi numeri până la de zece ori câţi ani ai şi eu mă ascund în anii tăi şi zic în gândul meu: Doamne, Îţi spun ceva care să rămână numai între noi. Am curaj pentru că aici e întuneric şi nu ne vede nimeni. Ei, uite, eu sunt cam tulburat.

În trupul meu şi în sufletul meu au ţâşnit nişte schimbări de mă simt scos din toate reperele pe care le aveam până acum. Pe deasupra, m-am şi îndrăgostit! Sau aşa cred, pentru că nu mă mai pot gândi la nimic altceva decât la X, Tu o ştii cât e de frumoasă şi deosebită, nu? Ei, eu sunt mort după ea. Ea e femeia viselor mele, mă înţelegi, nu? Slavă Ţie că şi ei îi place de mine. Nu spune că mă iubeşte la nebunie, dar vad eu că nu-i sunt indiferent şi a acceptat să fim prieteni.

Ştii, aşa se face pe la noi, se propune prietenie când îţi bate inima pentru cineva. Eu i-am propus şi ea a acceptat. Ei, acum ce să fac? Când ne întâlnim mie îmi vine să-i povestesc despre tot ce mă interesează pe mine, despre visele mele de viitor, despre cărţile pe care le citesc, despre filmele pe care le văd, despre năzbâtiile pe care le fac şi le ascund de părinţi, despre neliniştile şi necazurile mele, despre Tine şi despre toate. Dar, mai ales, îmi place s-o ascult pe ea. Ştii ce voce are, nu? Doamne, numai ce deschide gura şi parcă sunt în rai. Aşa cred eu că era în rai, că adică Adam murea de bucurie şi de plăcere când începea Eva să spună ceva.

De-aia cred că s-a şi lăsat păcălit să-Ţi calce Porunca. Eu îl înţeleg, într-un fel, că sunt păţit. Ştii, o dată, prietena mea mi-a propus să chiulim de la o oră şi eram gata, gata, să o ascult. Mă înţelegi, nu? Dar, slavă Ţie, că de fapt, ea mă punea la încercare, spune că voia să vadă dacă sunt băiat serios! Doamne, ce-i şi cu femeile astea? Adică dacă o ascultam mă mai şi părăsea! Nu putea să mă întrebe fără să mă ducă în ispită? Că ispită, a fost, nu? Ei, dar acum, ştii, mă tem de ispite mai mari, că doar sunt om în toată fierea de acum şi am văzut destule la viaţa mea. Nu Te uita că am numai 16 ani, că am trăit câţi alţii în 106! Da, da! Numai câte filme am văzut! Ştii, toate au trecut prin mine şi parcă am trăit o mie de vieţi! Ei, şi trăind eu acolo în virtual atâtea şi atâtea vieţi şi întâmplări, am băgat de seamă, Doamne, că nu-i glumă cu păcatul! Că e chiar moarte, deşi la început pare frumos, de’, ca-n filme! Dar tot în filme se moare, se ucide, se trădează,ce mai, se întâmplă chestii care aş dori să nu mi se întâmple şi mie. Uite, din cauza asta, am întrebat-o pe Maica Siluana ce să fac eu ca să nu cad în ispite şi să fiu curat până la nuntă. Că ştii, prietenii mei spun că-s prost, adică spun şi cuvinte mai urâte, da… eu mă jenez să Ţi le spun, că ştii Tu… Ei, ce să fac? Cum să-mi exprim dragostea dacă nu o sărut ca în filme? Şi ce să fac cu fiorii ăştia care mă străbat din cap până în picioare… Ştii Tu ce greu e cu ei? Parcă te pune cineva pe jar, nu alta! Ce să fac?

- Siluana!

- Da, Doamne!

- Ieşi din ascunzătoare şi treci la zid şi pune mâinile la ochi şi numără de 100 de ori până la câţi ani ai şi lasă-Mă să-i spun ceva acestui copil al Meu!

- Gata, Doamne! Unu, doi, trei… şaizeci şi trei…

- Dragul Meu copil,

Eu sunt Domnul şi Dumnezeul tău şi Eu M-am făcut Om pentru tine şi Eu sunt cu tine din secunda zămislirii tale şi voi fi cu tine până la sfârşitul veacurilor. Eu ţi-am dăruit Duhul Meu Cel Sfânt şi El te va învăţa în fiecare clipă a vieţii tale ce să faci şi cum să faci ca să fii fericit, acum, aici pe pământ, chiar dacă vei avea şi necazuri, şi în viaţa ce va să vină la sfârşitul acestei lumi. Vino la Mine, primeşte-Mă în fiecare Duminică în tine, după rânduiala pe care Eu am lăsat-o în Sfânta Mea Biserică, luptă împotriva păcatului şi a ispite cu puterea pe care Eu ţi-o dau, intră în Bucuria Mea pe care nimic şi nimeni nu o poate lua de la tine şi vei şti şi vei putea să faci cele plăcute Mie şi de folos Ţie! Gândeşte-te cât mai des la clipa întâlnirii noastre faţă către Faţă, pe care oamenii o numesc moarte, şi vei învăţa lupta cea bună cu puterea Mea!

Aştept cu dor să vii duminică la Întâlnire şi să Mă mănânci ca să ai viaţă în tine şi Eu să fiu în tine şi Tu în Mine! Nu uita să te spovedeşti şi să posteşti miercuri şi vineri şi să asculţi de părinţii pe care ţi i-am dăruit. Nu-i judeca. Ce nu vor putea face ei pentru tine, fac Eu!

Fii binecuvântat!

- Gata, Siluana! Eşti liberă. Poţi să te duci la Vecernie! Fii şi tu binecuvântată!

- Mulţumesc, Doamne! Slavă Ţie!

La revedere dragă “Abc123″!

Cu drag,

M. Siluana

Read more...

Când nimeni nu crede în tine

>> sâmbătă, 24 octombrie 2009


De multe ori renunţăm la visele noastre, renunţăm să mai luptăm pentru că cei din jurul nostru nu vor să creadă în reuşita noastră. Nu vor să creadă în noi. Doar atât avem nevoie...de puţină credinţă pentru a ne încuraja.

Idealurile noastre se spulberă atunci când ceilalţi nu ne lasă să luptăm pentru ele, descurajându-ne. Indiferenţa şi necredinţa în puterile pe care Dumnezeu ni le poate da, omoară visele noastre. Totul se năruie când nimeni nu îţi dă nici o şansă , când nimeni nu crede în tine...şi uşor, uşor îţi pierzi şi tu încrederea în forţele proprii.
De cele mai multe ori când ratăm fie o manifestare în public, fie că ratăm pur şi simplu...nu mai e loc de o a doua şansă. Nimeni nu mai crede în tine dacă ai ratat... Eşti respins. Atunci deznădejdea te doboară şi îţi vine să renunţi la tot.

Dar oare ne gândim de câte ori Îl respingem noi pe Dumnezeu? Oare El renunţă la câta necredinţă avem? Ce s-ar întâmpla dacă ar renunţa şi Dumnezeu la visul Său, aşa cum facem noi cu visele noastre? Ce s-ar întâmpla dacă ar renunţa la visul de a fi cu noi şi de a împărtăşi dragostea noastră cu El?


Read more...

Scrisoare către Făt - Frumos -- Vama Veche

>> vineri, 9 octombrie 2009


Vama veche - Scrisoare catre Fat Frumos




Read more...

Suferinţa


Din "Fraţii Karamazov" de F.M. Dostoievski:


Discursul lui Mitea Karamazov înainte de a fi închis :
"Domnilor, suntem cu toţii cruzi, cu toţii ne-am purtat adeseori ca nişte călăi cu semenii noştri şi i-am făcut să plângă, am făcut să lăcrimeze mamele şi pruncii, dar dintre toţi -- v-o spun lămurit o dată pentru totdeauna -- eu sunt cel mai ticălos. Aşa este! În fiecare zi m-am bătut cu pumnul în piept şi am jurat să mă îndrept, şi totuşi în fiecare zi am săvârşit alte mârşăvii. Îmi dau seama că oamenii ca mine au nevoie de o lovitură năprasnică, o lovitură pe care soarta trebuie să le-o dea fără veste, ca să-i prindă în laţ şi să-i trezească la realitate cu forţa. Niciodată, o, da, niciodată nu m-aş fi putut ridica singur din mocirlă, oricât m-aş fi străduit! Iată însă că trăsnetul s-a abătut asupra mea. Accept suferinţa, primesc să fiu pus la stâlp şi înfierat în faţa tuturor! Vreau să pătimesc şi sper că suferinţa mă va curăţi de noroi! Şi mă va curăţi, nu-i aşa, domnilor? "

Nimeni nu vrea să sufere. Toţi fugim de necazuri. Dar dacă ele ne-ar face un bine...oare le-am accepta? Dacă tot răul care se abate spre noi, pe drept sau pe nedrept, ne-ar face oameni mai buni, ne-ar deschide alte porţi ale vieţii...oare am accepta să suferim?

Mă întreb oare dacă eu voi ştii să accept suferinţa ca pe o curăţire de noroiul din mine...

Read more...

Fericire dulce printre lacrimile sărate

>> marți, 6 octombrie 2009


"Îndura cu inima uşoară necinstea ce se abate fără de voie asupra ta, fără să te tulburi şi fără să urăşti pe cel ce te necinsteşte."

Atunci când omul îşi asumă greşelile, când acceptă tot răul care i se poate întampla, toate umilirile şi jignirile, atunci când eşti dispus să-ţi asumi toate greutaţile vieţii fără să cârteşti, răbdându-le în linişte.... Dumnezeu , văzând că te laşi în voia Sa, luptând ca ea să se împlinească, te poartă spre împlinire şi fericire, învăţându-te o bucurie tăcută şi tainică. De fiecare dată când ochii noştri ne sunt în lacrimi de durere...să privim spre Hristos, căci ne apropie prin necazuri şi ne face să însetăm după El, ca mai apoi să-L descoperim şi să nu ne mai dezlipim de iubirea Sa. Având curaj să pui mai presus voia Domnului decât voia proprie, lăsându-te în braţele Lui, El îţi arată o altfel de fericire decât cea pe care o ştiai tu... O fericire dulce printre lacrimile sărate.

Read more...

Adevăratele înfrângeri

>> sâmbătă, 3 octombrie 2009


Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,
Nici ochii când în lacrimi ţi-s.
Adevăratele înfrângeri,
Sunt renunţările la vis.

Radu Gyr

Read more...
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
"Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ţi-s.
Adevăratele înfrângeri,
sunt renunţările la vis."

Radu Gyr - Îndemn la luptă

  © Blogger templates Sunset by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP