Un avort numit România

Din ţara mea a mai rămas o cruce
Şi-n cuie neamul unui strigăt mut
Se ghemuieşte-n moarte şi ne plânge
Cu mii de răni poporul nenăscut

Şi nu ne tremură în pumni arginţii
Ce mâini străine-n palme ni i-au pus
Ca s-omorâm din pântece toţi pruncii
Să-i facem loc vieţii din Apus

Ce-am câştigat are miros de moarte
"iubirea" de import e un balaur

O fiară cu maniere rafinate
Infern flămând cu porţile de aur

Prin desfrânare prin tăcere şi prin lege
Suntem cu toţi complici şi ucigaşi
Păcatu-acesta cine ni-l va şterge
Căci vom avea pe demoni ca urmaşi

Iar cei născuţi au suflete bolnave
Din pântecele mamei fiind drogaţi
Cu laptele ce curge-n monitoare
De sânul Noii Ordini alăptaţi

Mai avem inimi? sau trăim fără ele
De-atîta vreme, Doamne, că uităm
Că atârnând cuminţi în funia de stele
Chiar sufletul din noi îl avortăm!

sursa : http://usa-milostivirii.blogspot.com/2009/05/un-avort-numit-romania.html