Rugă

Mi se pleacă genunchii la rugă...cu sfiala dar şi râvnă de ceresc. Parcă actul în sine mă copleşeşte. Azi...azi nu mă rog pentru mine. Azi Domnul mi-a cuprins inima în palmele sale de crin şi ţi-o dăruieşte ţie. Azi mă rog pentru tine. Şi parcă e un vis tainic şi smerit...şi cuvintele din rugă parcă nu sunt ale mele. Îmi vorbeşte inima. Murmurul ei se îmbie cu tremurul milenar al lumânării şi cuvinte neştiute până acum se desprind uşor...În liniştea asta covârşitoare Îi povestesc despre tine. Îi vorbesc Veşniciei, mă împrietenesc cu Ea, iar cuvintele se scrijelesc în eternitate.
Domnul îmi atinge ochii şi face să picure pe obraji rouă şi focul inimii se înteţeşte....Când zic iartă- mă, Domnul te iartă şi pe tine, când zic vindecă-mă, El te vindecă şi pe tine...pentru ca eu sunt de o fiinţă cu tine...pentru ca eşti aproapele meu...pentru că îmi eşti drag. Stau în faţa Lui şi plâng şi pentru tine, zâmbesc şi pentru tine...trăiesc şi pentru tine...dar toate astea numai prin El.