Inimă de gheaţă

Greşim în fiecare zi, 

Şi nu iertăm şi nu iubim,

Şi, totuşi, Domnul, orice-ar fi,

Se naşte iar la Viflaim.

Şi îngerii  cântă din nou, 

Parc-ar începe-o altă viaţă!

Dar, omule, nu simţi nimic?

De ce ai inima de gheaţă?

Ai colindat, copil fiind, 

Te-ai bucurat de tot ce-i Sfânt.

Dar şi acum când ai crescut, 

Iisus tot vine pe pământ.

Azi laşi copiii să colinde,

Să cânte cu îngerii-n cor,

Tu ai nevoie de iertare

Mai mult decât sufletul lor.

Ei sunt copii. Nu au păcate!

Dar tu, om mare, tot greşeşti;

Şi, totuşi, Dumnezeu mai poate

Să ierte chiar de-L răstigneşti.

Ridică-ţi ochii înspre cer!

Şi şterge-ţi umbra de pe faţă,

Colindă, ca să poţi topi

Măcar azi inima de gheaţă.

O lacrimă pe faţă-ţi curge,

Colindă, ca-n copilărie...

În suflet ţi-a pătruns Crăciunul

Şi te-a umplut de bucurie.

Gheorghe Câmpian, 22 ani, 

nevăzător (Cluj) 

Poezie preluată din revista Familia ortodoxă, februarie 2012