"Nu societatea în care trăim ne mântuieşte, ci felul în care trăim în ea... Adam piere în Rai, iar Lot se mântuieşte în Sodoma." - Sf. Ioan Gură de Aur

...nesfârşit de blând

>> duminică, 17 octombrie 2010

Am găsit poezia în primele pagini ale unei cărţi...Mi-a plăcut foarte mult, nu-mi dau seama de ce, dar am vrut să o împărtăşesc cu voi.

Toamnă

Cad frunzele, cad de departe, parcă
s-ar veşteji în ceruri gradini îndepartate,
cu gesturi de negare cad mereu.

Şi cade-n nopţi adânci pământul greu
de lângă stele în singurătate.


Noi toţi cădem. Şi mâna de acolo cade.
Şi altele, şi toate, rând pe rând.

Dar este Unul care ţine-n mână
căderea asta nesfârşit de blând.

poezie de Rainer Maria Rilke

2 comentarii:

Hyelsimyc 18 octombrie 2010, 08:43  

extraordinara poezia, plina de inteles si de emotie sugrumata! "scuze de metaforele mele foarte...ciudate" p.s mi-e dor de tine... da un bip cand esti pe mess searA dak vrei..:)

El CiD 18 octombrie 2010, 13:28  

foarte frumoasa...

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
"Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ţi-s.
Adevăratele înfrângeri,
sunt renunţările la vis."

Radu Gyr - Îndemn la luptă

  © Blogger templates Sunset by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP