...nesfârşit de blând
>> duminică, 17 octombrie 2010
Am găsit poezia în primele pagini ale unei cărţi...Mi-a plăcut foarte mult, nu-mi dau seama de ce, dar am vrut să o împărtăşesc cu voi.Toamnă
Cad frunzele, cad de departe, parcă
s-ar veşteji în ceruri gradini îndepartate,
cu gesturi de negare cad mereu.
de lângă stele în singurătate.
Noi toţi cădem. Şi mâna de acolo cade.
Şi altele, şi toate, rând pe rând.
Dar este Unul care ţine-n mână
căderea asta nesfârşit de blând.
poezie de Rainer Maria Rilke
2 comentarii:
extraordinara poezia, plina de inteles si de emotie sugrumata! "scuze de metaforele mele foarte...ciudate" p.s mi-e dor de tine... da un bip cand esti pe mess searA dak vrei..:)
foarte frumoasa...
Trimiteți un comentariu