Cum să iubeşti o asemenea ţară?

Am auzit de multe ori ca ţara noastra este de nimic...si multe altele mult mai crude. Aproape in fiecare zi aud cate o injuratura sau cel puţin o ironie despre....România. Plictisul, apatia, dezgustul faţă de propria ţara a înlocuit foarte uşor patriotismul, care a devenit un termen "obscen", luat în batjocură de mulţi, pe cale de dispariţie în inimile noastre.
Din ce în ce mai mulţi ne îmbolnăvim de maladia denigrării propriei ţări, ne lăsăm spălaţi pe creier şi orbiţi de mass-media, dar ...România nu e acolo. Nu e pe ecrane!

Camil Petrescu spunea "Românii se împart în două clase distincte: Oameni şi ceilalţi..."
Poate ar trebui să îi descoperim pe aceşti Oameni care alcătuiesc România...ei pot fi părinţi, profesori, bunici; de la oameni simpli la oameni cunoscuţi şi... nu trebuie să apara musai la televizor.

De aceea, pentru ca nu am destulă experienţă, dar am credinţă (prostească ar spune unii) în ţara în care m-am născut, vă invit să citiţi doua articole diferite despre România:
Românii - un popor abuzat şi România - o ţară minunată bolnavă de cancer

Extras din articol:
În una din zile, ne-am întîlnit cu reprezentantul agenţiei de turism din Israel care a organizat excursia – un evreu get-beget, născut şi crescut în România. Dinaintea lui, românaşii noştri s-au făcut ca de obicei de rîs, batjocorindu-şi ţara. La care evreul Iacov a spus: „Să nu mai îndrăzniţi vreodată să spuneţi ceva rău despre România!”.