"Nu societatea în care trăim ne mântuieşte, ci felul în care trăim în ea... Adam piere în Rai, iar Lot se mântuieşte în Sodoma." - Sf. Ioan Gură de Aur

Viata e frumoasa – Este ea un dar?

>> duminică, 21 noiembrie 2010



Cum poate fi viata frumoasa cand in jurul nostru nu e decat suferinta? Si mai ales este viata un dar? Poate fi considerata un dar de catre oamenii care trec prin groaza unei incercari?
Pentru Guido ea ramane un dar, indiferent de imprejurarile prin care trece, fie ca trece prin suferinte sau prin momente fericite. Filmul al carui erou este Guido nu este un simplu film la care se mananca popcorn sau se sparg seminte. La vita e bella este o metafora despre gradul la care poate ajunge iubirea unui om pentru cei dragi, cat si o cugetare asupra vietii. Dupa ce l-am vazut m-am intrebat de ce se numeste Viata e frumoasa, mi se parea ca nu are nici un sens.

Guido si familia sa sunt inchisi intr-un lagar de concentrare nazist, personajul principal nu supravietuieste, deci nu este nici pe departe o poveste a triumfului - viata nu e frumoasa! Insa, eroul acestei ecranizari, crede in frumusetea vietii, in ciuda atrocitatilor pe care aceasta i le rezerva. El sfideaza realitatea cruda din timpul celui de-al II-lea razboi mondial impotrivindu-se si crezand cu incapatanare ca viata e frumoasa pentru a salva inocenta fiului sau.


Prin umor, ingeniozitate si istetime o cucereste pe Dora ( sotia sa si in realitate) in prima parte a ecranizarii lasand impresia unui film romantic si comic. Situatia se schimba in cea de a doua parte, cand Guido impreuna cu familia sunt deportati intr-un lagar nazist. In aceasta situatie limita, el se comporta conform structurii sale interioare, parand total contradictoriu cu realitatea dura care il inconjoara.

Refuza raul prin forta sufletului, semanand cu printul Miskin al lui Dostoievski sau cu Don Quijote. Aflat pe marginea prapastiei, Guido, transforma tragicul intr-un joc captivant pentru fiul sau, numai pentru a-i apara inocenta si umanitatea, in acel loc in care oamenii erau trasformati in fiare. Jocul consta in adunarea a cat mai multe puncte, respecatand regulile, iar in final castigatorul primeste un tanc adevarat.

Un joc intre iluzie si realitate pentru a pastra valorile morale si spirituale si a ingradi puterea raului asupra sufletului fiului sau.


Holocaustul



S-au adus diferite critici asupra modului umoristic sub care filmul trateaza holocaustul. Poate parea ciudat sau chiar jignitor ca cineva s-a incumetat sa produca o comedie despre holocaust. Unii critici au afirmat ca ororile genocidului nu pot fi ignorate de un simplu joc de amuzament asa cum Guido a facut pentru fiul sau.
E adevarat. Umorul nu poate depasi Holocaustul. Insa, filmul nu se bazeaza pe situatia istorica sau sociala din timpul celui de-al II-lea razboi mondial, ci pe dragostea unui tata in mijlocul unei tragedii. In esenta, La vita e bella, nu este o comedie despre holocaust; este vorba despre un om care a folosit tot ce avea mai bun in el pentru a proteja credinta si umanitatea intr-o situatie fara scapare.

Concluzie

Roberto Benigni, nu numai ca a creat o capodopera care ne atinge inimile, dar a imbinat in asa fel comedia cu tragedia, incat obrajii ne dor, zambind la nascocirile lui si la felul prin care reuseste sa depaseasca situatiile, dar si ochii ni se umezesc de lacrimi in fata sacrificiului facut de acest tata. Mesajul filmului nu e nici pe departe acela de a lua in ras necazurile si nici de a le trata prin bascalie asa cum se intampla tot mai des in ziua de azi.

Umorul este o calitate pe care Guido o foloseste ca arma impotriva raului, intr-un mod care nu raneste sufletul, deosebindu-se net de bataia de joc care este ridica la rang de arta in mass-media.

Impresie

In final mi-am dat seama de ce numele filmului este Viata e frumoasa – prin simplul fapt ca ea este un dar. Insa noi condamnam acest dar fiind nedrept, prin toate incercarile la care suntem supusi. Cand ne trezim intr-o lume aflata in paturile de jos ale pacatului, atat de hidoasa, avem impresia ca viata care ne-a fost data nu merita statutul de dar, astfel o respingem, iar unii ajung pana la uciderea ei – sinuciderea. Si uneori ne intrebm cum poate fi viata un dar, cand vedem ca unii se omoara, altii mor de foame, ca ne uram intre noi... ??

Daca privim in exterior, viata nu poate fi un dar, ci mai degraba un calvar. Ceea ce este in jurul
nostru, contextul in care am fost nascuti este modelat de oameni, de mentalitati si de libertatea lor oferita de Dumnezeu. Darul vietii, nu este reprezentat de conditiile si circumstantele in care ne aflam; ele sunt doar testele care ne desavarsesc. Nu exteriorul pe care tot timpul il blamam are rolul de dar, ci interiorul – faptul ca noi SUNTEM, si nu oricum, fiecare in felul lui, cu structura sa sufleteasca si fiecare cu talantul sau oferit de Dumnezeu. Darul ca SUNTEM depinde de noi cum il folosim.


Guido a ales sa il jertfeasca; a avut o credinta atat de zguduitoare ca fiul sau va supravietui incat acesta a facut tot posibiul ca inocenta lui si copilaria sa nu fie marcata de brutalitatea genocidului. In realitate, intr-un lagar nu se puteau petrece aceste lucruri, insa filmul ne vorbeste prea putin despre realitatea exterioara din timpul acela – ne vorbeste, mai ales, de o realitate a spiritului uman, despre imensitatea demnitatii in fata raului.



O scena din film in care ofiterul german explica regulile din lagar, iar Guido se ofera ca translator, desi nu stie germana.


1 comentarii:

Hyelsimyc 11 mai 2011, 14:07  

am vazut si eu filmul la scoala cu colegii "la vita è bella" si pot sa iti spun ca te cate ori l-am vazut am ramas impresionata de toata dragostea si simplitatea cu care tatal isi apara copilasul ca intr-un sfarsit sa se sacrifice pentru familia lui.... nu stiu daca poti gasi si in limba romana dar actorul care interpreteaza guido a facut si un fel de explicatie a iadului si raiului lui dante alighieri care este absolut superba si merita ascultata :) !sa nu uitam ca VIATA ESTE FRUMOASA!

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
"Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ţi-s.
Adevăratele înfrângeri,
sunt renunţările la vis."

Radu Gyr - Îndemn la luptă

  © Blogger templates Sunset by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP