Între noroi şi câmpuri cu flori

...se luptă să vadă viaţa între noroi şi câmpuri cu flori. Dar...cu nădejdea că din noroi cresc nuferii.
În băltoaca asta de mocirlă în care înotăm cu toţii, dacă îţi ridici privirea spre Cer găseşti fericirea chiar dacă eşti în suferinţă, iar dacă ai capul plecat nu vezi decât nămolul din băltoacă. Apoi, tot în băltoaca asta, trecem prin multe teste de viaţă. Aici ne oglindim în nămol sau lăsăm să se oglindească Cerul în noi. Şi cel mai greu e că noi decidem. Avem în mâini o viaţă, ni s-a dat darul acesta, trebuie să ştim cui să i-l închinăm.

Tot timpul inventatorul ştie cel mai bine dintre toţi cum şi la ce se foloseşte creaţia sa. Aşa că...Cine a inventat viaţa? Cel care e Calea, Adevărul şi Viaţa. Închină-i viaţa Lui şi El o să te înveţe cum să o foloseşti mai bine.

Dacă te întrebi câteodată de ce ţi se întâmplă atâtea răutăţi, de ce cazi mereu sau de ce dacă există un Dumnezeu atât de iubitor îngăduie atâta suferinţă...Să ştii că El nu ne-a spus că suntem cruţaţi de necazuri. Ne-a spus că va fi mereu acolo să ne dăruiască iubirea Sa. Dacă un tată merge pe lângă copilul său, asta nu înseamnă că pruncul nu va cădea niciodată. Dar chiar dacă pruncul cade, tatăl este mereu acolo să-i vindece rănile. Suferinţele sunt pentru a alerga la El pentru vindecare, pentru a vedea că la Hristos găsim fericirea şi în greutăţile vieţii.

"În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea. " Ioan 16,33