"Nu societatea în care trăim ne mântuieşte, ci felul în care trăim în ea... Adam piere în Rai, iar Lot se mântuieşte în Sodoma." - Sf. Ioan Gură de Aur

Magazinul de vise

>> miercuri, 1 septembrie 2010



Teribilism. Moda. Curiozitate. Stres. Plăcere. Persuasiune.


I se spune Magazinul de vise, însă în el nu se vând decât iluzii... care mai devreme sau mai târziu îţi transformă viaţa într-un coşmar.


Forţa, curajul şi cerbicia de a se opune nedreptăţii şi de a înfrunta lumea făceau parte din sufletul unui tânăr. Visele păreau împlinite de cum se gândeau la ele... erau idealuri aşa cum orice tânăr are. Însă azi visele au devenit prafuri, fumuri şi ierburi. Azi ele se cumpară şi nu mai sunt nicidecum idealuri.


Magazinele de vise le găseşti fără efort, la distanţă de un click, pe internet sau pe strada când ai ieşit la o plimbare cu prietenii. Culorile ţipătoare, desenele distorsionate, panourile sau sfatul amicilor te aduc uşor în faţa tejghelei. Conştiinţa care tocmai dorea să îţi amintească de pericolul drogurilor este asigurată cu uşurinţa de aparenta inofensivitate, legalitatea şi popularitatea pe care o au aceste pliculeţe cu prafuri în rândul tinerilor. Dacă mai exista în mintea ta o izbucnire de împotrivire ce nu a fost încă anihilată, vânzătorul sau chiar prietenii tăi intervin cu argumente solide. Ideea ca nu sunt droguri te linişteşte, altfel de ce ar mai fi fost legale?! Totuşi legalizarea unui act imoral are puterea de a convinge oamenii să-l accepte ca pe ceva moral. Nu produc dependenta deci te poţi lăsa oricând de ele. Ceea ce tu nu ştii e ca tocmai gândul că te poţi lăsa oricând te va înrobi în jocul acesta. Masca ierburilor naturiste, a ceaiurilor calmante şi a beţişoarelor parfumate sunt pentru cei ce încă nu au descoperit „adevarata distracţie” şi se simt oarecum stingheriţi când intră într-un magazin de vise. Astfel, aflând ca nu e chiar cum se zvoneşte, pot începe de la nivelul de jos ajungând mai apoi să vorbească cu florile, să atingă fericirea maximă sau chiar să intre în propriul paradis... şi totul pe banii părinţilor. Întrebarea iese la iveală chiar dacă agitaţia febrilă după vise pare să o înăbuşe...De ce ai cumpara praf şi fum pentru a simţi o fericire care îţi distruge creierul şi sufletul legal şi în toată siguranţa?!

Poate ca teribilismul e singurul pentru care te sacrifici atunci când tragi pe nas cu străşnicie praful sau când fumul îţi pătrunde în piept, în toată fiinţa ta... supunându-te cu un tremur de plăcere. Ideea de a face ceva ieşit din comun ca mai apoi să ai cu ce te lăuda merită orice încercare. Nu conteaza dacă vei primi reacţii negative, ele te satisfac; te simţi cineva oricum. Daca teribilismul nu e motivul atunci distracţia viselor ce a devenit o modă te duce pe val cu siguranţă; sau poate curiozitatea de a încerca senzaţii noi provenită din plictiseala de viaţă, naşte dorinţa unei stări euforice nemaiîntâlnite. Cultul plăcerii se dezvolta sorbând toată viaţa ce curge prin venele tale, mai apoi vlăguindu-te.


Persuasiunea prietenilor de a lua pliculeţe cu vise devine o punte catre amăgire. Te hăituiesc, convingerea lor te acaparează... tu cu ochii larg închişi alergi în mâinile lor.
O alta cauză poate fi aşa zisul stres, problemele de zi cu zi. Aspiraţia de a fi într-o altă lume, de a te simţi fericit te copleşeşte. Vrei o scăpare, o ieşire din tot noianul grijilor sau al greşelilor... şi te pierzi printre himere, iluzii şi lumi deformate ca mai apoi să te trezeşti mai nefericit.

Colţurile gurii mai strâmbate, cu ochii în gol şi inima zvâcnind în timpane...căutând fericirea în fum şi praf. E adevărat, te-ai distrat, dar oare era râsul tău?
Era rânjetul care îţi schimonosea faţa şi râsul care îţi muşca din suflet lăsând în urmă răni de nebunie.
Acum în pieptul gol de suflet se mai aude ecoul unei strigăt. Un urlet sfâşie bezna şi se stinge în lacrimi. .... Începe să bată, dar nu sunt bătăile inimii tale, ci sunt bătăile Celui care stă la uşa ei...

Îi vei deschide?

2 comentarii:

Hyelsimyc 1 septembrie 2010, 12:42  

Frumos, tragic, adevarat! Stii...filmul cu Christiane? imi pare rau k in film nu arata si cum a inceput ea sa ajunga tocmai acolo.A inceput cu prietenii, din cauza stresului,singuratatii, neintelegerii.Toate lucruri pe care ea le simtea. A inceput cu fumul, apoi cu praful, apoi...ai vazut unde a ajuns. Mai ales daca se spun ca sunt legale, k nu provoaca dependeta...iti dai seama cat de influentate sunt aceste suflete ce cauta o fericire pe care inca nu au gasit-o, dar o confunda cu senzatia din pliculet... Toti cautam pace si fericire...dar nu toti o gasim pe cea adevarata, pentru ca ochii ne sunt inchisi!

anilei 3 septembrie 2010, 02:17  

imi ajunge direct la inima postarea ta! Si vai, cat imi place titlul blogului tau

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
"Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ţi-s.
Adevăratele înfrângeri,
sunt renunţările la vis."

Radu Gyr - Îndemn la luptă

  © Blogger templates Sunset by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP