Noi,
mizerabilii ce stăm la colţ
...de viaţă.

Strada-i mama noastră,
cerul e părinte;
Cerşim priviri
nu vrem cuvinte
...de ocară...

Prea mult viaţa-i o aspidă
făcând din sânge glod
şi inima obidă.

Însă...

palmele tăinuite
de urlete şi praf
ascund obrajii biciuiţi de plânsul deznădejdii
şi-n ultima ora a amiezii
....tac.

Credeţi-ne,
nu cere duhul din noi,
ci carnea trupului pătată
cu sange şi noroi.