"Nu societatea în care trăim ne mântuieşte, ci felul în care trăim în ea... Adam piere în Rai, iar Lot se mântuieşte în Sodoma." - Sf. Ioan Gură de Aur

Sfântul Nectarie şi ocrotirea lui

>> duminică, 4 septembrie 2011

Pe peretele opus din salon, am văzut, printre alte iconiţe, şi pe cea a unui sfânt drag mie. După ce m-am uitat mai atent, mi-am dat seama că era Sfântul Nectarie. Văzându-i chipul m-am liniştit, însă teama nu a dispărut cu totul. Ajunsesem în acel salon de spital pentru o problemă minoră care trebuia rezolvată printr-o incizie. Nu era nimic grav, însă trebuia să fiu internată peste noapte. Spre surprinderea mea am reuşit să mă conformez repede cu gândul de a dormi acolo, fără să mai sesizez condiţiile pe care le găseşti în spitalele din ţară... de unde poţi pleca cu mai multe boli decât ca atunci când ai venit (mama statea ca pe ace când a văzut unde trebuia sa dorm). Cu toate că mama insista să nu rămîn la spital peste noapte, decizia doctorului era fermă: rămâneam acolo. Ceva mai târziu, după ce am vorbit cu o rudă a doctorului, am aflat că nu e cu putinţă să mă externeze după ce internarea e făcută, întărea acest lucru şi faptul că nici măcar pe vărul său nu îl lăsase să plece după o intervenţie asemănătoare cu a mea. Am scris atâta despre plecatul acasa pentru că nimeni nu îşi doreşte să rămână acolo nici măcar câteva ore.

După incizie am revenit în salon unde atmosfera te făcea să te simţi mai bolnav decât eşti. Stăteam acolo şi mă uitam cum plouă, cum stropii intră prin sita lipită cu leucoplast. Peste câteva ore de la intervenţie a venit mama, iar apoi doctorul, consultându-mă. Totul decursese bine, fapt ce m-a bucurat, dar mai mult decât atât puteam să plec acasă. După această veste, aproape că nu mă mai durea nimic. Pe hol am întrebat-o pe mama cu cine a vorbit de medicul a spus atât de convins că pot pleca. Mă gândeam că insistase sau că vorbise cu cineva apropiat doctorului, însă mama mi-a răspuns stăpână pe sine: "Cu Sfântul Nectarie." Se rugase Sf. Nectarie. Eram bucuroasă. Eu nu avusesem curajul să-i spun sau să-i cer nimic Sfântului. Îi mulţumesc că prin rugăciunea mamei mele, Sf. Nectarie nu a lăsat-o să se îngrijoreze şi m-a protejat şi pe mine.
Aceasta e mica mea mare minune, însă Sf. Nectarie a făcut şi face minuni incredibile. Drept urmare s-a scris şi această carte...
Dumnezeu face minuni în fiecare secundă prin Sfinţii Săi.


2 comentarii:

Dana 4 septembrie 2011, 09:28  

Multa sanatate, draga mea. Sfantul Nectarie este minunat.

Georgiana 4 ianuarie 2012, 01:08  

Minunat articolul. Iar ceea ce ai scris cu privire la Sfânt, îl face şi mai minunat. Sfântul Nectarie ştie să se ,,furişeze" adânc în înimile noastre, iar acolo să lucreze tainic, să ne ajute şi să ne călăuzească spre ce e mai bun şi mai de folos. Sfântul m-a ajutat de nenumărate ori, după cum ştii şi tu, însă e foarte greu să-i aducem mulţumire aşa cum ar trebui;şi anume prin faptele noastre.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
"Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ţi-s.
Adevăratele înfrângeri,
sunt renunţările la vis."

Radu Gyr - Îndemn la luptă

  © Blogger templates Sunset by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP