Felul în care iubim contează

Asteptand sa iau un prieten de la aeroportul din Portland, am avut una dintre acele experiente care iti schimba viata si despre care ii auzi pe unii oameni vorbind - cele care se strecoara in viata ta pe neastepate. Aceasta s-a intamplat la numai un metru de mine. 

Straduindu-ma sa-l vad pe prietenul meu printre pasageri, am observat un barbat care se indrepta spre mine, avand in maini doua genti usoare. S-a oprit chiar langa mine pentru a-si saluta familia. Mai intai, si-a intins mainile spre fiul sau mai mic (de vreo sase ani). A urmat o imbratisare lunga si plina de dragoste. Cand s-au despartit destul de mult incat sa se priveasca, l-am auzit pe tatal spunand:

"Ce bine imi pare ca te vad, fiule. Mi-a fost atat de dor de tine!"

Fiul sau a zambit oarecum sfios, si-a indepartat privirea si a raspuns soptit:

"Si mie, tata!"
Apoi, barbatul s-a ridicat, a privit in ochii fiului sau mai mare (poate de noua sau zece ani) si luandu-i fata in maini i-a spus:

"Esti deja barbat. Te iubesc foarte mult, Zach!" Si s-au imbratisat cu o imbratisare tandra si iubitoare.
In acest timp, o fetita (poate de un an sau un an si jumatate) se zbatea pana la entuziasm in bratele mamei ei, fara sa-si ia vreun moment ochii de la minunata priveliste a intoarcerii tatalui. Barbatul a spus:

"Buna, fetita mea!", luand-o cu blandete din bratele mamei ei. A sarutat-o pe obrajori, a tinut-o aproape de pieptul sau si o legana. Fetita s-a linistit imediat si si-a pus capul pe umarul lui, ramanand nemiscata intr-o incantare candida.
Dupa cateva momente, a inmanat fetita fiului sau mai mare si a spus:

"Am pastrat ce era mai bun pentru la urma!" si a sarutat-o pe sotia sa. A fost cel mai lung si mai pasional sarut din cate imi amintesc sa fi vazut vreodata. A privit in ochii ei cateva secunde si a spus incet: "Te iubesc atat de mult!" Priveau unul in ochii celuilalt, zambindu-si fericiti, in timp ce se tineau de mana. Pentru un moment mi-au parut un cuplu proaspat casatorit, dar luand in considerare varsta copiilor, era imposibil.

M-am gandit la aceasta un timp, dupa care mi-am dat seama cat de absorbit eram de aceasta demonstratie extraordinara de dragoste neconditionata care era la doar un brat departare de mine. Deodata m-am simtit stanjenit, ca si cum invadasem ceva sacru, dar am fost uimit sa-mi aud propria voce intreband cu emotie: "Uau! De cand sunteti casatoriti?"
-"Suntem impreuna de paisprezece ani in total, dar casatoriti de doisprezece. A raspuns, fara sa-si ia privirea de la fata incantatoare a sotiei sale.
-"Pai atunci, de cand esti plecat?" l-am intrebat.

In cele din urma barbatul s-a intors si m-a privit, pastrandu-si acel zambet stralucitor.

"De doua zile intregi!"

Doua zile? Eram inmarmurit. Judecand dupa intensitatea acelei intalniri, am presupus ca fusese plecat de cel putin sase saptamani - daca nu de cateva luni. Stiu ca m-a tradat expresia fetei si am spus aproape fara sa vreau, sperand sa-mi inchei interventia inoportuna cu o urma de politete:

 "Sper ca si casnicia mea sa fie atat de pasionala dupa doisprezece ani!"

Deodata barbatul nu a mai zambit. M-a privit direct in ochi si cu o forta care mi-a patruns direct in suflet, mi-a spus ceva care m-a schimbat pe loc:

"Nu spera, prietene... decide!"
Apoi mi-a oferit iarasi un zambet minunat, mi-a strans mana si a spus:

“Dumnezeu sa te binecuvanteze!"

Facand asta, el si familia lui s-au intors si au plecat impreuna. Inca mai priveam cum se indeparteaza acel om extraordinar si familia lui deosebita, cand, prietenul meu vine si-mi spune:

"Hei, la ce te uiti?"
Fara ezitare si cu un aer ciudat de siguranta am raspuns:

"La viitorul meu!".

sursa: via mail