Punctul şi noi

"Uită-te la acel punct încă o dată. El înseamnă „aici", el înseamnă „acasă", el înseamnă „noi". Pe el toţi cei pe care îi iubiţi, toţi cei pe care îi cunoaşteţi, toţi cei despre care aţi auzit vreodată, orice fiinţe umane care au existat vreodată, şi-au trăit viaţa. Întreaga noastră bucurie şi suferinţă, mii de religii, ideologii, doctrine economice, fiecare vânător şi prădător, fiecare erou şi laş, fiecare creator sau distrugător de civilizaţie, fiecare rege sau om de rând, fiecare cuplu tânăr îndrăgostit, fiecare mamă sau tată, fiecare tânără speranţă, inventator sau explorator, fiecare om cinstit sau fiecare politician corupt, fiecare superstar sau suprem lider, fiecare sfânt sau păcătos din întreaga istorie a omenirii a trăit aici - pe un fir de praf suspendat într-o rază de soare." - Carl Sagan, 1934-1996

Pământul captat de pe nava spaţială Voyager 1 pe măsură ce ieşea din sistemul solar în 1990. Pământul este la aproximativ 4 miliarde km distanţă în această imagine.

Iar în 1881... Mihai Eminescu scria:

"Iar în lumea asta mare, noi copii ai lumii mici,
Facem pe pamântul nostru muşuroaie de furnici;
Microscopice popoare, regi, oşteni şi învăţaţi
Ne succedem generaţii şi ne credem minunaţi;
Musti de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu cotul,
În acea nemarginire ne-nvârtim uitând cu totul
Cum că lumea asta-ntreagă e o clipa suspendată,
Că-ndărătu-i şi-nainte-i întuneric se arată.
Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze,
Mii de fire viorie ce cu raza încetează,
Astfel, într-a veciniciei noapte pururea adâncă,
Avem clipa, avem raza, care tot mai ţine încă...
Cum s-o stinge, totul piere, ca o umbră-n întuneric,
Caci e vis al nefiinţei universul cel himeric..."

- fragment din Scrisoarea I -