Răstignitorii

Coborârea lui Iisus pe pământ a fost un moment vădit inoportun, un fapt ce a stingherit mersul omenirii, ce a dat peste cap toate planurile. Practic, El nu trebuia să vină. Trebuia să fie doar o idee, un concept, un viitor mult prea îndepărtat sau chiar o utopie. Dar iată că a venit ca un Adevar ce cutremură temeliile lumii! "De ce ai venit, Doamne? Acum... trebuie să te răstignim pentru că numai prin simpla ta prezență, lumea construită de noi iese la iveală ca fiind o mare minciună. Nu înțelegi că dacă Tu exiști, tot ce am făurit până acum se prăbușește și nu putem accepta că ne-am înșelat atât de crunt."

De aceea, în absurditatea și nerozia minții omenești, singura cale de îndepărtare a acestui obstacol - Dumnezeu - este moartea. Da, Dumnezeu trebuie să moară, să dispara cumva ca să ne continuăm viețile liniștiți. Trimitem soldați care să Îl ucidă încă de la naștere, Îl alungăm cu pietre când spune adevărul, Îl numim demonizat când îi vindecă pe cei posedați, ne arătăm rânjetele disprețuitoare când iartă păcatele, vindecă bolnavi - spunem că e vrăjitor, vine la noi - Îl biciuim, ne dăruiește chipul său - Îl scuipăm, ne deschide porțile Cerului - îi străpungem trupul cu o suliță, ne îmbrățișează - Îl răstignim. Dar nu noi L-am răstignit. Nu noi. Ei, cei de atunci, unii de-a dreptul inconștienți, alții lucizi și foarte conștienți de faptul că trebuie omorât, El, cel ce este Fiul lui Dumnezeu celui Viu.

O, și cât îi condamnăm pe răstignitorii lui Hristos, plângând moartea Sa de acum două milenii, nerealizând că sub ochii noștri înlăcrimați Îl conducem iar spre cruce. Și iată că are loc o repetabilă răstignire. Ne mirăm de cruditatea răstignitorilor, ne batem în piept și ne tânguim, ne înspăimântă chinurile Mântuitorului. Totuși nu vedem că azi chinurile Sale sunt intensificate cu batjocură, cu râs perfid și cu o groaznică necredință, dar și cu o mare viclenie. "Faceți-L profet, geniu, un mare învățat, guru dacă vreți, dar nu Fiul lui Dumnezeu." Azi dacă ar veni, L-am duce în sanatoriu, i-am spune că a încălcat legile europene venind în această lume sau poate L-am condamna direct la închisoare. Sigur l-am duce la un psiholog, așa, având o animalitate calmă și politicoasă. L-am conecta la aparate, am pune faimoșii cercetători să Îi observe activitatea neuronală și am avea grijă ca nu cumva să mai învieze o dată crezând cu absurditate că tehnologia are puterea să împiedice Adevărul.
Într-adevăr, suntem mai politicoși, mai cu bun simț, cu o corectitudine politică, dar în esență aceeași răstignitori.

Răstignitorii ne-au lăsat moștenire câteva cuie în buzunar, acolo, în buzunarul din stânga la piept. ... Îl pironim pe Hristos în fiecare zi. El se urcă blând pe cruce, își pune sufletul pentru noi și înviază peste timp, peste istorie. Și poate mâine nu Îl vom mai răstigni...

... ne luam cuiele și ne pironim patimile.

Preluare foto: Rastignitorii - Vasile Negus