Salvează un suflet!

Colectivul clasei a XI-a F de la Liceul Teoretic „Grigore Moisil“ face apel la toți cei care doresc să ajute la salvarea vieţii colegei lor, Denisov Cosmina Adela, bolnavă de leucemie acută.

Fata are nevoie urgentă de un transplant de măduvă. Contul IBAN în care pot depune bani cei care doresc să pună umărul la salvarea unui suflet pot dona orice sumă în contul: RO27PIRB3800464475001000 (Piraeus Bank).

Adela ne-a însoţit la colindat, împreună cu A.S.C.O.R, în pragul sărbătorilor, iar peste o lună a aflat că are leucemie.
În timp ce mulţi tineri îşi petrec majoratele împreună cu prietenii, ea a împlinit frumoasa vârstă într-un spital, luptându-se cu boala... Nu ştiu câţi îşi pot imagina prin ce trece un copil aflat în faţa acestei situaţii. Câta tărie sufletească mai ales îţi trebuie să înduri totul.
Să ne rugăm pentru ea şi pentru părinţii ei. Dumnezeu să le dea puterea de a trece prin această încercare şi de a ieşi cu bine din ea.


Să nu uităm de Sfântul Nectarie care a vindecat atâţia oameni aproape răpuşi de boli incurabile.

Read more...

(At)Omul şi protestul

În tot acest protest naţional (care arată că românii încă nu sunt spălaţi pe creier) au avut loc diferite evenimente care au atras atenţia opiniei publice. Unul dintre ele, aparent minor, dar care a fost preluat de numeroase canale media este protestul românului din Baia de Arieş.

Nu pare nimic ieşit din comun, însă singura diferenţă dintre el şi cei care protestează în Piaţa Universităţii este faptul că... este singur. Undeva într-una dintre localităţile judeţului Alba, un român a ieşit singur în faţa primăriei. Simplu - protestând. Nu-l deranjează singurătatea. Nici înainte de a ieşi în stradă acest lucru nu a fost o barieră şi nici nu va fi după cum spune chiar el: "Mai bucuros aş fi dacă s-ar întâmpla ceva în România. Eu pot rămâne şi singur, cum am fost şi până acum."

Poate părea amuzantă această realitate, dar în spatele ei se vede ceva mai mult de atât. Facem haz de necaz, îl luam în râs pe acest om sau poate unii consideră protestul său ca fiind un gest neînsemnat, infim ce nu poate schimba NIMIC. E ca şi cum ţi-ai dori să goleşti marea cu o găleată. Aşa am gândi mulţi dacă am fi fost puşi în ceeaşi situaţie. Câţi dintre noi ar avea curajul să protesteze singuri? Nici măcar nu se poate numi manifestaţie ceea ce face acest om fiindcă este... prea singur (conform DEX o manifestaţie înseamnă o demonstraţie în masă). Însă fapta lui întrece legile dex-ului. După legile dex-ului nu există nici un protest, însă după legile fireşti acesta este probabil cel mai mare protest. Şi mă gândesc şi de ce... Fiindcă însăşi singurătatea lui protestează şi îi demonstrează curajul, dar şi simplitatea.

Astfel, structura sufletească a omului e capabilă să desfiinţeze şi să demonstreze cât de limitate sunt multe dintre legile bătute în cuie ale societăţii. Întamplarea aceasta m-a făcut să observ că prin astfel de situaţii trecem şi noi destul de des. Poate că ni s-a întamplat să renunţăm să facem un bine cuiva pentru că ni s-a părut că este inutil... Dar nu numai o faptă, poate un cuvânt sau un mic gest pe care le-am oprimat crezând că nu vor schimba nimic, că suntem prea mici şi singuri de a face ceva. Suntem atât te mici precum... atomii. Dar ştim că atomul, cu toate că este cea mai mică parte a materiei, dacă este spart, produce o energie mai mare decât cea a nitroglicerinei şi a altor substanţe explozive cunoscute. Cu toţii am auzit de bomba atomică, iar unii au şi resimţit efectele sale devastatoare. Astfel vedem cum cea mai mică parte a materiei are o putere de neconceput. Noi am fost înzestraţi, nu cu o forţă distrugătoare, ci creatoare pentru că suntem particule de Dumnezeu. Atomul este cea mai mică parte dintr-un element chimic care mai păstrează însuşirile chimice ale elementului respectiv. Iar noi păstrăm chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, iar asta spune tot.

Read more...

Motivational

• Van Gogh a vândut un singur tablou pe perioada vieţii lui. Şi acesta surorii lui, pe un preţ infim. Asta nu l-a oprit, însă, să picteze peste 800 de tablouri.

• Beethoven a fost considerat de către profesorii săi fără nicio şansă în calitate de compozitor. Nu i-a ascultat şi a compus 5 dintre cele mai bune simfonii ale sale, fiind complet surd.

• Albert Einstein nu a vorbit până la 4 ani şi nu a citit până la 7. Una din profesoare l-a descris ca fiind "încet la minte, nesociabil şi pierdut pentru totdeauna în vise prosteşti". A fost exmatriculat de la şcoală şi a pierdut admiterea la Politehnica de la Zurich. Totuşi, a învăţat să vorbească, să citească şi chiar să facă puţină mate, nu?
  

• Michael Jordan şi Bob Cousy au fost daţi afară din echipa de baschet a liceului. Jordan spunea: "Am eşuat de nenumărate ori în viaţă. De aceea am reuşit."
  

• Winston Churchill a rămas repetent când era pe clasa a 6-a. De fiecare dată când a candidat a fost înfrânt, până când a împlinit 62 de ani şi a devenit Prim Ministru. El a scris mai târziu: "Never give in, never give in, never, never, never, never - in nothing, great or small, large or petty - never give in except to convictions of honor and good sense. Never, Never, Never, Never give up."

• Sigmund Freud a fost huiduit pe scenă când şi-a prezentat pentru prima oară ideile comunităţii ştiinţifice din Europa. S-a întors la biroul lui şi acontinuat să scrie.

• Profesorii lui Thomas Edison spuneau despre el că "e prea prost ca să înveţe ceva". A fost concediat de la primele două joburi ale sale, fiind considerat neproductiv. Ca inventator, a făcut 1000 de invenţii lipsite de succes, înainte de a reuşi să inventeze becul. Întrebat de un reporter cum s-a simţit să eşueze de 1000 de ori, Edison a spus: "Nu am eşuat de 1000 de ori. Becul a fost o invenţie cu 1000 de paşi."
  

• Walt Disney a fost concediat de editorul unui ziar, pe motiv că nu are imaginaţie şi idei bune. A dat faliment de mai multe ori până să construiască Disney Land-ul. Dealtfel, propunerea parcului a fost refuzată pe motiv că nu ar atrage pe nimeni.
  

• Charlie Chaplin a fost iniţial refuzat de către studiourile din Hollywood, pantonima sa fiind considerată un nonsens.
  

• Profesoara lui Enrico Caruso i-a spus acestuia că n-are voce şi că nu poate să cânte deloc. Părinţii vroiau ca el să devină un inginer.
  

• Când Pablo Casals a împlinit 95 de ani, un reporter l-a întrebat "Domnule Casals, aveţi 95 de ani şi sunteţi unul dintre cei mai mari violocenlişti din toate timpurile. De ce încă mai exersaţi 6 ore pe zi?" Domnul Casals i-a răspuns: "Pentru că încă cred că fac progrese."

Read more...

A ierta înseamnă...

"A ierta înseamnă a renunţa la tine însuţi, la dreptul tău, la dreptatea ta pentru a îndreptăţi pe cel ce ţi-a greşit, înseamnă să mori tu pentru a lăsa pe altul să trăiască. Cu alte cuvinte, a ierta înseamnă să reîntorci la viaţă, să dăruieşti viaţă. În acestea ne facem asemenea cu Dumnezeu."

Din cartea " A iubi înseamnă a ierta" - Savatie Baştovoi

Read more...

Mărturia lui Andrea Bocelli

Dacă încă nu aţi ajuns încă pe site-ul Orthografitti, mai jos se află un articol scris de Laurenţiu Dumitru, coordonatorul revistei ortodoxe pentru tineri, despre mărturia lui Andreea Bocelli.

Celebrul tenor italian Andrea Bocelli este arhicunoscut atât celor tineri, cât și celor mai în vârstă. Glasul său, de o frumusețe aparte, încântă orice suflet sensibil.

De ceva timp, circulă pe internet o înregistrare video deosebită cu Andrea. Pe scena unui teatru, el spune lumii o poveste pe ritmuri de pian, povestea unei tinere soții, internate pentru ceea ce părea a fi o criză de apendicită. Femeia află că este însărcinată, dar medicii o sfătuiesc să avorteze, pentru că altfel va naște un bebeluș cu dizabilități. Femeia, plină de curaj, refuză. Iar cântăreţul încheie simplu și emoţionant: „Tânăra aceea era mama mea, iar eu sunt copilul. Poate că sunt părtinitor, dar pot să vă spun că a fost decizia corectă. Sper că povestea mea va încuraja și pe alte mame care trec prin momente dificile, dar care își doresc să salveze viețile bebelușilor lor”.

Apoi, interpretează un scurt cântecel de pe ultimul său album, un cântec vesel, foarte îndrăgit de copiii lui: „Vreau să trăiesc așa, cu soarele pe față, și să cânt fericit, cu o fericire supremă. Vreau să trăiesc așa, cu aerul munților, pentru că această bucurie nu costă nimic”.

Născut cu un glaucom grav, Andrea Bocelli a orbit total la vârsta de 12 ani, după un accident de fotbal. A făcut studii muzicale și de drept. A lucrat o vreme ca avocat, iar seara cânta în baruri, pentru a-și suplimenta veniturile. Astăzi, cântă pe marile scene ale lumii și vinde zeci de milioane de albume cu înregistrările sale.

Ne-am dori ca mărturia lui Andrea Bocelli să încurajeze şi tinerele noastre cititoare aflate în faţa unei decizii cruciale pentru destinul lor vremelnic și veșnic, să nu săvârșească păcatul greu al uciderii, să lupte pentru viață.

Laurenţiu Dumitru

Următorul filmuleţ este un clip documentar despre industria avorturilor, manipularea oamenilor şi marturiile medicilor din domeniu. Informaţiile sunt preluate din cartea Marketing pentru genocid, prezentate într-un scurt rezumat. Calitatea filmuletului nu e prea buna, însă conţinutul merită dacă aveţi răbdare să-l vizionaţi. Recomand tărie sufletească pentru cele prezentate aici(am încercat să nu fie totuşi atât de dur precum alte documentare). Probabil cea mai monstruoasă practică a omenirii - crima legalizată.

Read more...

Cum am vrut să mă fac sfânt

Va propun în noul an o invitaţie la lectură. Cititul poate părea demodat pentru unii atâta timp cât există filme fascinante(?), cu toate acestea cărţile întrec industria cinematografică. Ele folosesc un efect special: imaginaţia fiecăruia.

Nu ştiu dacă aţi auzit de ea sau aţi citit cartea lui Virgil Gheorghiu, Ora 25( pe care orice român ar trebui să o citească), tradusă, de altfel, în multe limbi, fiind un succes internaţional. Însă nu aceasta m-a făcut să-l iubesc atât de mult pe autor. Admiraţia mea a început odată cu citirea primelor file din Cum am vrut să mă fac sfânt. Cartea am citit-o pe bancheta din spate a maşinii, mergând prin Moldova, chiar în regiunea de care se povestea. Nimic nu poate fi mai frumos decât peisajele Neamţului şi Sucevei care însoţeau rândurile cărţii. Autorul ne ia de mână şi ne duce în satul lui Războieni, Valea albă, locul unde se naşte şi-şi petrece copilăria. Nu vă aşteptaţi la descrieri lungi şi plictisitoare - suspansul nu lipseşte. Povestitorul ne evocă amintiri vii, pline de spiritualitate care totodată îl îmbogăţesc cultural pe cititor. Asta mi-a plăcut cel mai mult. Prin aparent simpla povestire, am aflat noţiuni nu numai de teologie, dar şi de istorie, de toponimie, afli de unde provine numele de Neamţ, de Valea albă, de botanică, medicină, biologie, greacă şi multe altele.

Când am fost mici, mulţi dintre noi vroiam să devenim doctori, balerine, cântăreţi sau musafiri, dar Virgil vroia să devină sfânt. Dându-şi seama că poartă un nume care nu există în calendarul bisericesc, Virgil îşi propune să se facă sfânt. Află de la tatăl său, care este preot, că ceea ce trebuie să facă este să-şi iubescă duşmanii. Aici intervine marea problemă: Virgil constată că nu are nici un duşman. Şi rugăciunea mea cea mai arzătoare este să am cel puţin unul, şi cât mai repede cu putinţă.


E amuzat să afli cum un copil de 7 ani caută să îşi facă apariţia un duşman în viaţa lui pentru a-l iubi. Trece ceva timp şi în sfârşit duşmanul mult visat apare, însă Virgil constată că nu îl poate iubi. Dar odată ce neînţelegerea este rezolvată, acest prim duşman se transformă în prieten în scurt timp, Virgil fiind iar în "criză de duşmani". Autorul ne povesteşte multe întâmplări din copilăria sa teologică, dar şi fapte istorice care nu se învaţă la şcoală(originea strămoşilor săi, despre ienicerii armatei otomane, despre Ştefan cel Mare). Urmând firul narativ al întâmplărilor suntem îmbogăţiţi de învăţăturile Sfinţilor Părinţi şi descoperim dumnezeiasca şi Sfânta Liturghie aşa cum nu ne-am imaginat niciodată. Mulţi dintre noi merg la biserică şi nu ştiu ce semnificaţie are fiecare parte din Sf. Liturghie şi tot ce se întamplă în cadrul acesteia. Citirea acestei cărţi aduce o perspectivă nouă asupra spiritualităţii faţă de cum am fost noi învăţaţi, de aceea oricine o poate citi cu uşurinţă, şi cei care de abia au luat contact cu Ortodoxia şi cei mai adânciţi în credinţă, dar şi cei care până acum au rămas indiferenţi.

În final, Virgil ajunge să doarmă pe aceeaşi sobă cu un vestit criminal, care spera el să fie un adevărat duşman (conversaţia celor doi e fascinantă, de altfel fiecare filă te determină să continui lectura). Cum se ajunge până aici vă las să descoperiţi singuri şi vă mai las să descoperiţi dacă acest criminal chiar devine un duşman pentru Virgil.

Din cuprins:

1.Nefericirea de a te numi Virgil
2.Bios kai politeia
3.Strămoşii, albi ca neaua
4.De ce ţinutul meu natal se numeşte Neamţ?
5.Cum am ajuns la 7 ani vornicel călare al Împărătesei cerurilor
6.De ce la noi preoţii au femei şi copii în timp ce în alte părţi sunt celibi
7.Evreii m-au numit Malac
8."Pâinea noastră cea de toate zilele" în gura unui mâncător de mămăligă
9.Bumbacul egiptean
10.Crima de duminică dimineaţă din casa parohială
11.Biserici şi orhidee
12.Părintele Melchisedec, Marele Scobai, parohul Ierusalimului de pe Ozana
13.Repetiţia generală a învierii morţilor
14.Dumnezeu îmi aude rugăciunea şi îmi trimite primul duşman: ucigaşul din Ierusalim, ca să locuiască împreună cu mine
15.Călătorind între cele două Ierusalimuri

imagine 1 : www.orthphoto.net

Read more...