Studenţii
>> luni, 3 februarie 2014
Din Ioan Alexandru, „Iubirea de patrie”
O întâlnire cu studenţii anului întâi în filologie este pricina
rândurilor de faţă. Ei au păşit pragul Universităţii cu tot ce au
moştenit de la părinţii lor mai bun, cu cele învăţate în liceu, dar
temelia vieţii lor, fiinţa lor socială va fi plămădită, modelată, în
aceşti ani, de către spiritul şi pilda personală a fiecăruia dintre noi,
profesorii lor. Îmi amintesc ochii înlăcrimaţi ai unei studente care a
ieşit de la un curs, unde tăria şi frumuseţea unei legi morale în care
ea crescuse, era oarecum ironizată de la catedră. Ironia, spunea
Kierkegaard într-un tratat, este cel mai rău sfetnic iar în anii de
formaţie poate duce un suflet tânăr în prăpastie.
Unii veniţi din provincie în Bucureşti, folosiţi aceşti ani să-i cunoaşteţi istoria, muzeele.
Vin ploile şi toamna şi cele câteva săli cu capodopere din Grigorescu, Luchian, Petraşcu, Andreescu, Brâncuşi, dar şi Rembrandt şi El Greco, vă aşteaptă cu lumina lor să vă fericească zilele. Faceţi-vă drum zilnic în aceste locuri unde, chiar osteniţi fiind, vă veţi regenera sufleteşte pentru că Frumosul este fiul Adevărului. Cultivarea virtuţilor este cheia realizării omului în istorie; un om bun şi iubitor, jertfitor de sine, nădăjduitor, devine creator în familia lui, în Patria părinţilor şi strămoşilor săi, iar în creaţie este izvorul dătător de viaţă pentru fiecare dintre noi.
fragment preluat din revista Cuvânt către tineri - Mân. Putna 2013
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu