Povestea ei (prima parte)

Am incercat sa transpun povesetea unei adolescente si in acelasi timp una din cele mai bune prietene, bineinteles cu acordul si ajutorul ei. Pentru tineri care cauta...firescul ce a existat la inceput, pentru tineri care se regasesc in povestea aceasta, dar si pentru tineri care inca se mai lupta.

Credinta mi-a fost inradacinata de mica. Copil fiind am acceptat-o ca pe ceva firesc, ceea ce si este. Într-un copil se pastreaza mult mai usor firea de inceput a omului. Firescul si tot ce a sadit Dumnezeu mai bun in mine era deja, iar mie mi-a fost usor sa accept existenta lui pentru ca o simteam in mine, in inima mea. Deci am primit tot ce m-a invatat mama cu inima deschisa ca pe ceva ce stiam deja, dar nu prin cuvinte, ci prin simtiri.

Intrasem la scoala, am intalnit persoane noi, comportamente noi, conceptii noi. Nici bine nu ma acomodasem cu noii colegi si am fost nevoita sa ma transfer la o scoala ce era mai aproape de bunici, pentru ca ramasesem in grija lor fiindca parintii plecasera intr-o alta tara. Bunicii au fost ingaduitori cu mine. Mi se parea ca am mai multa libertate alaturi de ei. Aveam libertatea sa incerc mai multe experiente si o usurinta de a-i minti pe ei si pe mine ca acele experiente noi aveau conotatii bune. Anturajul incepuse sa isi puna amprenta mult pe caracterul meu. Influenta era din ce in ce mai mare. Stiam ce e bine si ce e rau, dar alegeam lucrurile mai putin bune.

Am inceput sa am o legatura mai stransa cu o colega si am devenit bune prietene. Ea asculta un gen de muzica pe care eu mereu il criticam. Insa odata ce am auzit prima melodie am inceput sa ma simt altfel, dar nu imi producea nici un sentiment placut, ci ma facea sa gasesc o placere sadica in pacatele mele. Incepusem sa devin dependenta de muzica pe care o ascultam. Chiar daca nu ma simteam bine ascultand melodiile, nu reuseam sa o opresc, de fapt imi era frica sa o opresc. O frica intemeiata pe ceva bizar...Mi-era frica de diavol. Mi-era frica...ma gandeam ca daca o sa opresc muzica...tot raul din ea se va razbuna pe mine pentru ca am oprit-o. Dupa ce am ascuns frica asta, am inceput sa ma simt puternica, stapana pe mine cu fiecare melodie ascultata. Deci continuam sa am acelasi ritual: de fiecare data cand deschideam calculatorul, imi puneam castile si porneam muzica.

"Nu te lasa sedus de sunetele melodioase ale vreunui instrument sau ale unei voci, ci vezi, dupa efectul lor asupra sufletului, sau dupa cuvintele cantecului, care este natura duhului lor. Daca sunetele produc in sufletul tau simtaminte pasnice, curate si sfinte, atunci asculta-le si hraneste-ti sufletul cu ele. Dar daca iti rascolesc patimile, nu le mai baga in seama si leapada-te de ele, atat de sunete cat si de duhul lor."- Sfantul Ioan de Kronstadt

Incepusem sa trec prin perioadele normale ale adolescentei...doar ca eu le traiam distorsionate. La inceput pacatul provoaca repulsie, dar dupa ce l-ai savarsit acel dezgust este mascat de o placere. O placere falsa...pentru ca dezgustul ramane.

Am inceput sa chiulesc de la ore. Prima data cu mai multi colegi, iar apoi doar eu si cu prietena mea cea mai buna pe atunci. Bineinteles, lipsind de la scoala, notele mici au inceput sa se iveasca. Primul 4 a fost foarte usor de luat si m-a zdruncinat un pic din starea de anestezie in care eram. M-am pus pe invatat doar ca parintii care erau plecati si bunicii sa nu aiba posibilitatea sa afle mai multe...pentru ca notele mici reflectau ca aveam si alte ocupatii. Mi-era frica sa nu descopere.

Dupa ce m-am asigurat ca nu banuieste nimeni nimic si ca toata lumea crede ca totul e bine, am inceput sa reiau activitatea de chiulit. Fireste, cand lipseam de la ore nu mergeam sa facem ceva bun. Uneori mergeam la prietena mea acasa. Din curiozitate am cumparat un pachet de tigari l-am impartit si am inceput sa fumam. Slava Domnului ca nu mi-a placut gustul sau ca nu stiam cum trebuie sa trag fumul ca altfel poate deveneam dependenta. Apoi am incercat si cu bautul si nici aici nu mi-a placut...dar pentru distractie eram in stare sa fac orice.

Cand ne-am strans mai multi...am ras, am glumit...apoi tot ce a continuat avea conotatii sexuale. Ceva imi spunea ca e neinregula...o parte din mine vroia sa se termine toate jocurile perfide, dar o parte domina si inseta dupa tot ce faceam rau. "Si totusi ce fac rau?" imi spuneam. "Asta fac toti." Si ma lasam mai departe inselata...

Cum spuneam...incepusem sa trec prin perioadele normale ale adolescentei. Dar traiam totul distorsionat.
Cautam ceva. Cautam pe Cineva, dar nu Îl cautam unde trebuie.

Dupa ce am incercat mai multe iubiri pentru experienta sau pentru ca pur si simplu nu aveam ce face, l-am gasit pe X. L-am cunoscut pe internet. Am vorbit si deja ne indragostisem nebuneste. Acultam aceeasi muzica, eram aproape la fel. Ne iubeam, dar eram tristi ca nu ne putem vedea pentru ca el era in alt oras, destul de departe. Asa ca intr-o zi m-a sunat si mi-a spus ca e aici, ca a venit in orasul meu, singur, pentru mine.

...............