Desfigurarea omului

Din învăţăturile Părintelui Arsenie Boca - Omul, zidire de mare preţ

"Cina cea de taină" - cel mai cunoscut tablou al Renaşterii- a fost lucrată de Leonardo Da Vinci în vreme de 12 ani. A căutat mult un model pentru Iisus. În sfârşit l-a găsit într-un tânăr frumos la chip, bun, blând, cu sufletul mare şi radiind de dragoste, un vrednic urmaş al lui Iisus. L-a zugrăvit deci la locul de cinste. Pe ceilalţi Apostoli i-a găsit mai uşor, afară de Iuda; acesta trebuia să exprime, dacă nu chiar să fie - modelul neîncrederii, veninul invidiei, încremenirea îngustimii, răutatea şi trădarea.

Aproape de împlineau cei 12 ani de când începuse tabloul, când iată că găseşte la Milano un om,
care corespundea întocmai vederilor lui. Îl plăteşte ca model şi-l aduce în trapeza mănăstirii unde zăgrăvea "Cina cea de taină". Era model de Iuda: întunecat la chip, deci şi la suflet, brăzdat de patimi, vulcan de ură şi necredinţă. Pictura se apropia de sfărşit. În sufletul lui "Iuda" se petrecea o frământare cumplită, când, deodată, opreşte pictorul şi-i spune: - " Tot eu am fost model şi acum 12 ani, când Îl zugrăveai pe Iisus." Leonardo a strigat speriat: " Tu eşti acelaşi?"

Mai departe istoria nu ne spune nimic; dar se înţelege ce s-a putut petrece, adică ce se petrecuse.

Deci cauza desfigurării omului stă în căutarea greşită a fericirii sale în lucrurile acestei lumi.

Făptura omului, ca fiu al lui Dumnezeu, are ceva din infinitatea Tatălui său, fiindcă nu se satură nu numai cu roşcovele porcilor, dar nici cu nimic altceva decât cu desăvârşirea lui Dumnezeu.

E atât de mare sufletul omului, după obârşia sa, încât numai Dumnezeu îl poate umple.
Cu orice altceva de-ai încerca să-şi saturi sufletul, nu faci decât să ţi-l îngustezi pe măsura dorinţei urmărite: asta-i desfigurarea lui!

Nu îngusta rostul vieţii tale numai la idealuri pământeşti. Împlineşte-le şi pe acelea, dar întotdeauna fii mai presus de ele.

Iată ce înseamnă să-ţi vii întru sine : momentul cel mai de preţ din viaţa ta pământească, adică să te regăseşti în adevărata ta fire şi apoi să te scoli din rosturi mărunte şi să te întorci Acasă, în braţele părinteşti ale lui Dumnezeu, Tatăl tău şi Tatăl nostru, care-ţi va găti ţie o cină de taină.

Nu-i de mirare că fără găsirea acestui rost al vieţii, alt rost nu-i găseşti - şi fără rost nu te poţi suferi.