"Nu societatea în care trăim ne mântuieşte, ci felul în care trăim în ea... Adam piere în Rai, iar Lot se mântuieşte în Sodoma." - Sf. Ioan Gură de Aur

Povestea ei (partea a doua)

>> duminică, 26 iulie 2009

I-am mintit pe bunici si am iesit in oras sa ne vedem. In sfarsit ne vedeam. Primul sarut a fost cel mai mascat. Placerea trupeasca era ascunsa in fiecare gest ce parea inocent si plin de dragoste. Nestiind cum e dragostea adevarata am confundat-o cu ceea ce am simtit atunci. Nu reuseam sa ma controlez in ciuda faptului ca stiam cat de dezgustator era ceea ce faceam. Ma minteam cu nerusinare ca totul era bine. Pentru a nu fi descoperiti trebuia sa plece. Ne parea atat de rau incat am savurat din plin ultimul sarut plin de placerea pacatoasa, ce nu putea sa daruiasca mai mult. In majoritatea timpului petrecut impreuna nu am facut decat sa inlocuim vorbele cu atingeri, mangaieri si gesturi lascive. Apoi au urmat luni de dor si durere ca nu putusem sa ne bucuram mai mult unul de altul, de trupurile noastre.

Aveam un plan. Am inceput sa strang bani, ba din alocatie, ba din ce imi mai dadeau bunicii de fiecare data cand ieseam in oras. Stransesem deja pentru un bilet de tren dus-intors. Am luat cateva haine, ceva de mancare si i-am spus bunicii ca plec in oras. Ma hotarasem sa plec la X.

23 aprilie 2007. Ajutata de o colega am luat trenul. Am calatorit toata noaptea. In vagoanele vechi erau multi barbati dubiosi, care ma speriau. Stiau ca sunt singura. Privirile lor ma urmareau pretutindeni. Le simteam fiecare scanteiere de ochi pe trupul meu."De ce a trebuit sa fac toate astea?". Intre timp ma suna bunica, era deja ingrijorata. I-am spus sa se uite pe biletul de pe masa din camera mea si i-am inchis. In bilet ii scrisesem sa nu isi faca griji pentru ca ma voi intoarce a doua zi. Eram atat de oarba. Totul raul pe care il faceam mi se parea firesc. Nu imi pasa daca ea plange si sufera in momentul acela. Il vedeam numai pe X., asteptandu-ma.

Am ajuns la el. Stia ca vin, inca de cand eram acasa. La inceput s-a speriat un pic, dar dupa a fost bucuros. Ne-am intalnit...Apoi am ajuns la el acasa. In sfarsit eram impreuna. Apoi a inceput preludiul. Tot ceea ce faceam era premergator unei fapte pe care avea sa o regret toata viata. Amandoi stiam ca ceva ne controleaza...Uneori ne opream pentru foarte putin timp, dar continuam cu si mai multa sete. Nu vroiam sa ajungem la actul in sine...si totusi ceva ne indemna spre pacat.

Dar Domnul nu m-a lasat sa cad in prapastia desfraului. Curand a venit politia. Imbracandu-ma am privit pentru ultima oara camera ....iar spaima, mustrarea, rusinea au inceput sa imi bantuie inima care era prinsa in mrejele dulci si ucigatoare ale ispitei. Atunci s-a terminat partea intunecata din povestea mea. A urmat recuperarea. Nu vreau sa descriu frica parintilor sau a bunicilor.

Anestezia pacatului a disparut in momentul in care am renuntat la el. Apoi am simtit ranile pe care mi le facuse. Am gustat o parte din ispitele adolescentei care sunt deosebit de bine mascate si de imbietoare.
Sper ca ce am trait eu sa va aduca ajutor bun.

In bunatatea Lui, Dumnezeu a deviat faptele mele rele spre un sfarsit bun.
"Ridica-te fiica si fi un om frumos intru dragostea mea."

4 comentarii:

Iulia 26 iulie 2009, 23:41  

Din pacate nu multi au sansa sa vina politia...
Fericita e prietena ta ca nu regreta mai multe! Domnul s-o ocroteasca si s-o intareasca!

MONICA DANIELA 29 iulie 2009, 13:58  

DUMNEZEU SA NE AJUTE .SI EU MA REGASESC 100% IN ACEL ARTICOL.

MONICA DANIELA 30 iulie 2009, 08:40  

„Nu se cuvine ca cei mai slabuti cu firea sa deznadajduiasca si sa paraseasca vietuirea virtuoasa si placuta lui Dumnezeu si sa o dispretuiasca ca una ce nu ar putea fi ajunsa nici inteleasa de ei. Caci unii chiar de nu vor putea ajunge la culmea virtutii si mantuirii, prin sarguinta si dorinta, totusi se fac mai buni sau in nici un caz mai rai. Iar acest folos al sufletului nu este mic. (Antonie cel Mare)„

adriana 31 iulie 2009, 09:30  

post cu folos daca ai intrat si tu in post dardindar: De ce tin post?

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...
"Înfrânt nu eşti atunci când sângeri,
nici ochii când în lacrimi ţi-s.
Adevăratele înfrângeri,
sunt renunţările la vis."

Radu Gyr - Îndemn la luptă

  © Blogger templates Sunset by Ourblogtemplates.com 2008

Back to TOP