Vreau sa ma dau mare!

Gasisem un articol bun în revista noastra de Tulcea, "Acces nelimitat", despre cum sa te dai mare.

"Cand eram mici, ne placea sa ne dam mari! Mari de tot! Cu masinutza rosie pe care o aratam prietenilor si nu ii lasam sa puna mana pe ea. Cu colectia de surprize de la guma Turbo (pe care un “prieten” mi-a furat-o intr-o zi, cand l-am invitat fix in casa. Abia juma' de an mai tarziu am realizat.). Ne dadeam mari cu cine stie ce tricou de firma. Era greu sa ai asa ceva. Trebuia sa iti aduca vreo ruda din strainatate, iar daca purtai tricou Puma, erai cel mai tare din gasca.

Dupa Revolutie, lumea a inceput iar (sau continuat?) sa se dea mare. La inceput cu faptul ca se bea cafea vidata. Dup'aia cu “adidasii” de firma.. Au urmat telefoanele mobile. Dupa care masinile cu 2 litere : X5, A6, Q7. Da frate, ne dam mari, tari, smecheri, “ne dam buni.” Ce ne mai place! Suntem romani, nu?

M-am gandit ca, incepanad chiar de astazi, sa ma dau si eu mare. Mare de tot!

M-am gandit ca atunci cand merg in oras, sa nu mai arunc hartiile si nici cojile de seminte pe jos. Sa ma duc cu ele la un cos de pe marginea strazii, iar cand le arunc, sa o fac incet ca sa ma vada lumea. Nah, VREAU SA MA DAU MARE CA AM BUN SIMT!

M-am gandit sa nu mai injur “ca la usa cortului” pe strada sau langa persoane pe care nu le cunosc, iar atunci cand ajung intr-o sala de spectacol, sa tac si sa ascult. Bineinteles ca imi dau si telefonul pe ‘sailans', dar il pun la vedere. Nah, prin toate astea VREAU SA MA DAU MARE CA SUNT CIVILIZAT!

DOAR DACA EXISTA SPATIU IN PAGINA ( M-am gandit sa nu mai claxonez cand cineva greseste in trafic, sa deschid usa intr-un magazin, atunci cand o persoana mai in varsta este in fata mea. Iar atunci cand o fac, sa ii zambesc omului politicos. Nah, SA MA DAU MARE CA L-AM AJUTAT!

M-am gandit sa nu mai judec oamenii dupa aparente, dupa modul cum sunt imbracati, ci sa fiu atent la ei, sa inteleg reala lor situatie. Nah, VREAU SA MA DAU MARE CA RESPECT OMUL! )

M-am gandit sa nu-mi mai expun telefoanele mobile, de 15 milioane fiecare, pe masa cu prietenii. Sa nu imi mai iau lanturile de aur pe deasupra bluzei, ca sa se vada. M-am gandit nici sa nu le spun amicilor ce masina se gandeste tata sa imi cumpere. Lantisorul il port direct pe piele, ferit de vazul lumii, telefoanele sunt in geaca. Si tac. Pentru ca nu toata lumea isi poate cumpara masina pe banii parintilor. Nah, VREAU SA MA DAU MARE CA SUNT MODEST!

M-am gandit ca incepand de astazi, “dat-ul asta mare” sa imi fie un mod de viata . Sa-mi devina o obisnuinta. Sa ma dau mare ca sunt civilizat, respectuos, modest. Sa ma dau mare ca am bun simt! Sa le arat tuturor ce cool sunt cu aceste calitati. Ce pierd daca ma dau mare? In cel mai prost caz, pierd niste ‘prieteni' tampiti care nu au inteles niciodata ca atunci cand te ridici prea sus (si uiti de tine), cand o sa cazi, iti poate fi fatal.

Apropo…Nu rata noul concurs de “dat mare”! Castiguri sufletesti garantate!"